luni, 17 octombrie 2016

PLOAIE CU STROPI DE IUBIRE


4.30 dimineaţa, luna, aproape plină, sfredelea parcă geamul dormitorului, cele 4 ore de somn perpelit parcă că se înglobaseră în accelerarea unei clipe. Miile de km din ultimile săptămâni şi pregătirea asiduă, recunosc, ca cea a Martei din sf. Evanghelie, îşi spuneau cuvântul. Şi clar, nu exista nici urmă de oboseală, doar o stare stranie, un amalgam de linişte, nerăbdare, bucurie şi zbucium, toate înglobate într-un suflet ce aştepta răsăritul. Ultimii 11 ani de alergare, schele, hârtii, fresce, şmotru, slujbe şi iar şmotru, erbicidat, tuns, pictură, schele, şmotru, slujbe, un carusel de interminabile treburi ce conduceau spre dimineaţa în care la ora 6 încă luna lumina un cer aproape senin.  Chiar mă gândeam că prognoza meteo a fost o înscenare. Între timp, gândul mi-a zburat la anii din urmă, la încrederea oamenilor în tinereţile mele, în lucrarea anilor mei, la cuvântul apostolului Pavel către ucenicul său Timotei, căruia îi spunea: „nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia”.
La 6.30 eram deja în biserică, acolo unde am fost zi de zi, zorii zilei şi până noaptea târziu în ultimile zile. Mă uitam la pliculeţele cu târnoseală şi mă gândeam că în urmă cu câteva zile, aproape 30 de tineri, venind de la şcoală, doar lăsându-şi ghiozdanele deoparte, au umplut patru mii de pliculeţe cu târnoseala pregătită în mare parte de ei, pentru pelerinii ce aveau să sosească în curând.
A început să plouă, aproape din senin şi, recunosc, pentru câteva clipe, am crezut că toată negura cerului pică peste mine. „Puţin credinciosule, pentru ce te îndoieşti?” Da, cuvintele Mântuitorului când frica scufundării la cuprins pe Petru.  M-am uitat din uşa bisericii spre altar, totul strălucea, crucea răstignirii parcă mă mustra tainic, căci munca şi efortul unor oameni buni arăta impecabil, iar printre picăturile de ploaie, deja veneau primii pelerini. „Doamne, facă-se voia Ta!” Şi s-a făcut, căci repriza de ploaie rece ce a urmat, venită parcă asemenea unui praf de sare pe rană, s-a dovedit a fi, cum frumos şi inspirat a spus ierarhul eparhiei noastre, IPS Mitropolit Nifon, doar o încercare, o ispitire a răbdării şi a credinţei.
Nu pot spune, cum se zice prin popor, că la un moment dat „mi s-a tăiat filmul”, pentru că am fost conştient de fiecare moment petrecut, numai că totul se desfăşura pe mai multe planuri. În pridvor preoţii aşteptau venirea ierarhului, credincioşii deja umpluseră biserica la refuz şi erau şi-n curte destui, ploaia încă îşi arăta colţii iar în altar toate aşteptau rânduite. Cântec de cor, lume multă, multă, multă, oameni liniştiţi şi frumoşi, oameni  senini şi copii curioşi, toţi întru-n gând au urmărit şi trăit sfinţiea apei şi înconjuratul bisericii, sfinţirea bisericii în exterior, târnosirea sfintei mese, acel ritual minunat, tainic şi transparent totodată, plecând de la prima picătură de târnoseală şi până la pecetluirea sfintei mese, trecând iar prin biserică la sfinţirea picturilor şi la înmiresmarea celor prezenţi prin stropirea cu apă de trandafir.  Slujba arhierească  a fost pe de o parte de-o precizie astronomică, iar pe de altă parte (mult mai importantă) pătrunzătoare, mângâietoare, plină de lumina tainică  a tainei ce se săvârşea. 
Ploaia? Ploaia deja se oprise de mult, ispita fusese trecută, lumina din chipurile omenilor a biruit cenuşiul cerului. „Evadând” de câteva ori din altarul în care liturghia se tot revărsa printre oameni, am găsit în biserică şi-n curte, cu mare bucurie, prieteni buni, prieteni veniţi de departe, din alte judeţe şi zone, oameni care au parcurs zeci şi sute de km să vadă munca prietenului lor, omul simplu de la ţară, munca unor credincioşi ce trăiesc într-un sat de oameni harnici şi binecuvântaţi. 
Lacrimile tânărului diacon ce a fost preoţit în timpul sfintei liturghii mi-au adus aminte că în urmă cu 20 de ani am trecut prin aceleaşi emoţii, iar acum când scriu, având lacrimi de bucurie în ochi, mă gândesc că niciodată crucea preoţiei nu mi s-a părut mai grea, pentru că un lucru bine terminat nu înseamnă terminarea tuturor lucrurilor ce mi-au fost încredinţate, ci înseamnă responsabilitate în lucrarea sufletelor încredinţate.
Experientia docet. Ştiam ce va urma, tipiconal vorbind nu aveam nicio lacună, dar momentul l-am trăit tot ca un şcolar în prima zi de şcoală, golul din capul pieptului fiind la fel de bine simţit ca-n ziua hirotoniei mele. Nu-i uşor să te vezi „flancat” de doi slujitori care te poartă înaintea ierarhului spre a primi hirotesia în iconom stavorfor. În genunchi, sub omofor, simţeam pe de o parte privirile sutelor de credincioşi din biserică, iar pe de altă parte, harul ce se revărsa peste nevrednicia  mea, cu atât mai mult cu cât, la momentul primirii sfintei cruci în cântarea „vrednic este”, mi-am dat seama cât sunt de mic în slujirea mea, dar cât de mult mă iubeşte Dumnezeu, în aceeaşi slujire.
Şi nu doar Dumnezeu mă iubeşte în slujirea mea, ci  şi oamenii, căci fără oameni, fără minunaţii oameni ce mi-au fost mereu aproape, n-aş fi făcut nimic. Ei, cei care au fost cu ochii spre altar, cei mulţi, ei sunt cei care au zidit biserica, ei merită la fel de mult ca mine, dacă nu şi mai mult, să li se strige „vrednic este”.
2000 de oameni au trecut toată ziua prin altar, valuri-valuri, fiecare din ei ieşind cu pliculeţul de târnoseală în bucuria pe care numai la Paşti, la primirea luminii, o poţi vedea. Şi bucuros am fost şi eu, că tot m-au întrebat mulţi dacă-s bucuros, dar cred că nu doar bucurie am trăit, ci şi linişte şi mulţumire. Şi dacă tot am zis de mulţumire, se cuvine să vin şi eu, din nou, chiar dacă şi ieri am mărturisit asta public, cu mulţumiri pentru toţi cei care mi-au fost alături în aceşti ani în desăvârşirea acestui vis, plecând de la binecuvântarea şi purtarea de grijă ierarhului nostru şi până la toţi ostenitorii şi binefăcătorii ştiuţi şi neştiuţi, pentru cei din marile oraşe, dar şi pentru toţi din sat, pentru fiecare casă, pentru fiecare suflet al binecuvântatei parohii ce mi-a fost încredinţată spre slujire.
La 10 seara s-au stins luminile. Ploaia, care părea că vrea să-şi ia revanşa alături de vântul ce-i devenise aliat, nu mai avea niciun spor, prin case şi prin paginile virtualului lumea vorbea despre experienţa unei zile ce pentru noi, cei de aici, va rămâne ca punct de reper în istoria satului. 
Somnul m-a prins în gândul de mulţumire către Dumnezeu care, şi de această dată, m-a încercat şi cercetat cu iubire.  Ştiu că rugăciunile mele n-au putut aduce soarele pe cer în ploaia deasă a dimineţii, dar cred că rugăciunile mele alături de cei mulţi, au oprit ploaia şi au adus raze de lumină în sufletele tuturor celor care şi-au făcut din rugăciune, fie şi pentru o zi, o pregustare a stării de rai dintr-o ploaie cu stropi de iubire.

Scrie, Doamne, în cartea vieţii, pe cei ce iubesc podoaba casei Tale!  






38 de comentarii:

  1. Padre Victor, ma bucur nespus ca am avut onoarea sa particip si eu la acest eveniment, iar lecturand scrierea ta, parca am mai trecut odata prin acele locuri placute, alaturi de prietenii comuni.
    Ne-am simtit tare bine, confirma si Adi si a promis ca venim si la o slujba, vedem noi cand.
    Noi am plecat pe o ploaie torentiala, dar nu ne-a dat nimic inapoi sa ajungem la fata locului, nici faptul ca am ratacit putin. :D
    Acum ne amuzam chiar, dar a meritat totul din plin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Meri, m-am bucurat şi eu să vă văd în curtea bisericii şi-n biserica frumoasă din parohia ce o păstoresc. Sincer, când v-am văzut, mi-am dat seama că anii din urmă, în care tot am comunicat, au legat o trainică prietenie.
      Am să vă aştept cu drag şi altă dată, când, desigur, vom avea mult mai mult timp de vorbit.

      Ștergere
  2. Mi s-au umplut ochii de lacrimi doar citind :)
    Atata multumire, binecuvantare si liniste transmite textul.
    Si da, Dumnezeu te iubeste si noi te iubim! Esti un om care stii sa imbini atat de frumos si firesc toate planurile vietii, incat, nu cred ca exista cineva care sa te cunoasca si sa nu te indrageasca.
    De asta te-a si ajutat comunitatea, pentru ceea ce esti! Bineinteles, e doar umila mea parere :)
    Mult respect si drag si pentru Lili, care intregeste imaginea familiei binecuvantate, alaturi de scumpa voastra Mara.
    Sa va fie totul de folos!Tie, mult har si sanatate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gabi, mereu găseşti cuvintele potrivite cu care aproape mă închizi. Ştii că nu mă las aşa de uşor, dar de data asta las gândul tău bun să fie citit de toţi cei ce-mi trec prin pagină fără a te mai contrazice, căci sincer, nu merit toate aceste cuvinte frumoase.
      Îţi doresc şi eu, cu mare bucurie, o seară binecuvântată alături de minunata ta familie!
      p.s Târnosirea chiar a fost o zi specială pe care n-am s-o uit vreodată.

      Ștergere
  3. Gandindu-ma la tot zbuciumul din sufletul tau, aproape ca imi este rusine cand ma gandesc ce garda linistita a am avut. Pot doar sa spun si eu, chiar daca nu la unison cu cei care ti-au fost ieri alaturi :vrednic este, Doamne, o spunem noi, cei carora ne-a fost alaturi la bine si la greu, cu vorba, cu fapta sau cu gandul, lasand de multe ori la o parte propriile lui griji pentru a se impovara cu cele pe care noi, in egoismul nostru, i le puneam pe umeri, fara sa ne gandim o singura clipa daca poate sau nu sa duca si povara noastra. Si da, pentru asta si pentru multe altele(nu vorbesc aici pentru daruirea ta in slujirea Domnului, pentru ca asta a fost o alegere pe care ai facut-o voit, cu mult timp in urma, si ti s-a potrivit ca o manusa), meriti toata pretuirea care ti-a fost aratata, Victor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici gărzile nu-s uşoare, sunt sigur, aşa cum niciun lucru ori lucrare ce ţine de om nu-i lesne de înfăptuit. Vrednicia mea este una ce ţine de lucrarea ce mi-a fost încredinţată, altfel, sunt omul simplu pe care-l cunoşti.
      Şi peste toate, aşa cum am spus şi-n postarea, e lucrarea iubirii lui Dumnezeu ce se revarsă peste mine, peste nevrednicia mea, chiar şi atunci când eu cred că nu mai am nicio şansă să (de)săvârşesc un lucru.
      Îţi mulţumesc frumos de gând!

      Ștergere
  4. Minunat, Padre! Poate vreodata o sa pot sa pun si in vorbe ceea ce ma incearca acum ca si sentimente! Chiar va apreciez mult daruirea si felul de a-i face pe ceilalti sa daruiasca cu tot sufletul. Iar multumirea sufleteasca o impliniti alaturi de ei si de toti cei care sunt parte din aceasta lucrare. Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze zilele si sa va tina mereu sanatos si in putere! Imbratisam si pe Lili si pe Mara! Seara buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laura, ai avut posibilitatea în vară să vezi ce om simplu sunt. E drept, sunt incomod când vreau să-mi tachinez prietenii, dar când vine vorba de lucrurile de suflet şi cu atât mai mult de lucrurile ce ţin de divinitate, seriozitatea se uneşte cu slujirea.
      M-am bucurat că ai trecut prin rândurile mele simple şi că ai lăsat aici un cuvânt cald.
      Seară binecuvântată să ai alături de minunata ta familie!

      Ștergere
  5. Omul sfinţeşte locul. Da, asta face Padre drag nouă, sfinţeşte locul şi lasă în urma lui multă bucurie. Rândurile de mai sus mi-au transmis foarte multă emoţie dar şi linişte. De prea puţine ori ne întâlnim cu o asemenea realizare, un moment unic, cu oameni mulţi şi binevoitori. Doar Bunul Dumnezeu ştie cât de multă muncă a depus Padre, câtă grijă, emoţii pentru a transmite pentru o eternitate bucurie semenilor. Mulţumim Părinte drag! Să vă răsplătească Bunul Dumnezeu pentru tot binele pe care-l dăruiţi. Doamne ajută.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai comentat aşa de frumos şi de cald, Melinda! Ştii bine că nu mă joc cu vorbele decât atinci când doresc să-mi fac prietenii să râdă un pic. Cele scrise de mine în acestă postare sunt trăirile unei zile cu care Dumnezeu m-a cercetat în iubire, o zi în care enpriaţii şi prietenii, fizic ori cu gândul (de departe) mi-au fost aproape, iar pentru asta aduc mulţumire şi rugăciune.

      Ștergere
  6. Cum bine sti, pentru mine e greu de inteles. Dar din ce am citit si vazut, am simtit ca Dumnezeu a fost si va fi mereu alaturi de voi. Cuvintele sunt prea sarace ca sa exprime sentimentele voastre. Va veni si ziua cand va vom calca pragul ;) Ce să psun Dumnezeu sa va tina in putere sa faceti tot ce v-ati propus ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cristina, greu de înţeles nu înseamnă imposibil, ceea ce este foarte bine. E firesc să nu înţelegi tot când ai crescut într-un alt rit, dar la ce capacitate de înţelegere ai, ştiind şi dorinţa ta de a învăţa cât mai multe, gândesc că vei percepe evenimentul la adevărata valoare.
      Vă aşteptăm cu drag la noi!

      Ștergere
  7. as fi vrut sa pot fi acolo dar ne-ai transportat prin cuvinte si ne-ai facut si pe noi martori . ma bucur ca ai reusit sa implinesti ceva atat de frumos. se vede si se simte lumina si in poze si in cuvinte :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corina, a fost minunat. Ştii, poate că eu mi-am închipuit că o să fie altfel (nu tipiconal, desigur), dar a fost aşa cum a vrut Dumnezeu, şi clar, a vrut mult mai frumos decât mi-am dorit eu.

      Ștergere
  8. Eu pot sa spun fara pic de retinere "Vrednic este"!
    Atata bunatate,atata senin razbate din toate cuvintele asternute,chiar daca inca nu au trecut clipele de emotie,de preaplin sufletesc.
    Cumva reusesti intotdeauna sa sadesti speranta,gandul bun si linistea in sufletele celor cu care interactionezi.
    De aceea te iubim Padre.
    Pe langa faptul ca esti binecuvantat cu atata har ca si preot,esti un prieten de nadejde.
    Citind aceste randuri,m-am simtit ca si cum as fi fost acolo,mai ales ca am avut atatia prieteni dragi acolo.
    O imbratisare mare si pentru Lili si Mara,care te completeaza atat de frumos.
    Seara binecuvantata la casa ta parinte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Die, şi tu scrii la fel de frumos, ba chiar mai frumos de multe ori, aşa că strălucirea cuvintelor rămâne de dezbătut.
      Altfel, însemnătatea momentului, târnosirea bisericii la care au trudit oamenii minunaţi de aici şi a eu, păcătosul, a fost ceva divin. Clipa va rămâne în istorie peste ani, sunt convins că cei care-s copii, peste timpuri, vor povesti copiilor lor despre cele întâmplate.
      Îţi mulţumesc frumos pentru gândul tău bun şi pentru caldele cuvinte!
      Să ai o seară minunată!

      Ștergere
  9. ".....pentru că un lucru bine terminat nu înseamnă terminarea tuturor lucrurilor ce mi-au fost încredinţate, ci înseamnă responsabilitate în lucrarea sufletelor încredinţate. " Vorba de duh si mare intelepciune ! ... Binecuvantat si VREDNIC ESTI Parinte ! Multa emotie in postarea asta !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa am crezut şi cred, aşa simt, Gabriela. Îţi mulţumesc pentru gândul tău bun şi frumos şi-ţi doresc o binecuvântată zi!

      Ștergere
  10. Scrii, Padre, cu usurinta si frumusețea unui scriitor pentru ca ajungi fix in inima cui te citeste. Esti leacul de care mulți au nevoie si nu-l gasesc. Pentru mine esti glasul lui Dumnezeu si un prieten cum rar găsesti. Am lacrimat si ca nu ti-am fost alaturi si când ti-am citit trăirea. Imi pare rău ca acea zi frumoasa pentru mine a fost o alegere. Nu-mi pare rău ca a trebuit sa aleg sa fiu alaturi de nașii nostri intr-o zi specială insa a fost acel moment in care iti doresti sa ajungi in 2 locuri si nu poți. Iarta-ma ca am ales asa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Carmen, ai ales bine unde să mergi, fiindcă dacă ai fi venit la mine ţi-ai fi dezamăgit naşii, iar ei vă sunt precum părinţii. Sigur Dumnezeu nu s-a supărat de alegerea ta, iar eu nicidecum, pentru că ştiu sigur că vei veni într-o altă zi şi în biserica satului nostru. Este foarte adevărat că târnosirea este o zi unică, dar eu cred că fiecare clipă de căutare a lui Dumnezeu, inclusiv prin oamenii dragi, reprezintă ceva unic.
      Îţi mulţumesc frumos pentru caldele aprecieri şi pentru gândul bun.
      Să ne auzim şi vedem cu bine în alte clipe minunate rânduite nouă spre trăire de bunul Dumnezeu.

      Ștergere
  11. Uite asa mi-ai linistit putin zbuciumul sufletesc. Sărut mana, părinte sfânt!

    RăspundețiȘtergere
  12. Cata vreme mai sunt oameni ca dumneavoastra, care strang in jurul lor alti oameni, parca nu e totul pierdut, mai exista speranta. Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt oameni mult mai vrednici decât mine, Cristina, oameni care aproape că fac minuni prin modul lor de viaţă, prin felul lor de a fi în raport cu ceilalţi. Eu sunt doar un om simplu, de la ţară.
      Zi binecuvântată să fie la casa ta!

      Ștergere
  13. Stiam ca o sa fie o zi speciala dar a fost mult mai mult. De la emotia vecerniei ,soborul de preoti , venirea Prea Inaltului , inconjurul bisericii, bataia in usi si cantarea '' deschideti portile cerului sa intre IMPARATUL IMPARATiLOR si cine este IMPARATUL ? Isus Hristos ",(dc nu am retinut corect va rog sa ma corectati), stropirea cu apa de trandafir,preotirea diaconului,discursul Dvs cu istoricul satului toate acestea ne bucurau. Dar mult mai multa emotie am simtit cand Prea Inaltul a spus : I se acorda vrednicului preot VICTOR STANCIU AURELIAN meritul de iconom stavrofor , dupa care cantarea VREDNIC ESTE. Am cantat si cu gura dar si cu sufletul. Mi se derulau prin minte imagini de toata vara cand va vedeam ba la cimitir la cosit ,ba la vopsit saciagu , ori dimineata udand gazonu sau vopsind clopotnita ... si ma gandeam ca ar trebui sa cantam mult timp de acum incolo VREDNIC ESTE.
    Sa ne traiti intru multi ani parinte VICTOR !

    Vali

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Ridicaţi (deschideţi), căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei.
      Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război.
      Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei.
      Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei". Sunt cuvintele psalmului 23, începând cu versetul 7, c menţiunea că în perioada aceea porţile cetăţilor nu se deschideau în lateral,cum se deschid acum la noi porţile, ci se ridicau, fiind mult mai solide în cazul unor atacuri din exterior.
      Toată ziua de duminică a fost minunată, iar slujba, cu toate momentele ei, de vis, chiar dacă eu n-am slujit (aşa se procedează), fiind cât am putut de mult atât în altar, dar şi printre oameni.
      Recunosc că aveam mult mai mult de vorbit, dar cum nu eram singurul ce avea de transmis câte ceva acolo şi cum timpul ne era potrivnic, lumea fiind deja obosită, am considerat că şi prin acele câteva rânduri spuse pot transmite întregul meu mesaj, căci cine a avut urechi de auzit, a auzit.
      Cât priveşte nevrednicia mea, nu zic nimic, am să rămân acelaşi slujitor care încearcă să-şi facă datoria în locul în care Dumnezeu i-a rânduit să-şi ducă crucea.
      Mulţumesc frumos, Vali!

      Ștergere
  14. Bună dimineața Padre! Uite cum o zi ce părea să fie anostă se poate transforma în una plină de lumină și căldură(chiar dacă afară nu e așa).După ce am fost cu gândul la evenimentul pe care l-ai trăit toată duminica și am așteptat cu înfrigurare să pună cineva fotografii(mii de mulțumiri lui Cleme pentru fotografii și filmulețe),acum când am citit frumoasele și emoționantele rânduri scrise în postarea ta, îmi pare și mai rău că nu am fost și eu acolo. Era o experiență pe care aș fi vrut să o trăiesc.
    Sper că pași să mă pearte odată să văd și eu frumoasa bisericuță și să ascul o slujbă ținută acolo.
    Fii binecuvântat, Padre!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mari, pozele au apărut înainte de a ajunge eu acasă, şi mă bucur pentru asta, înseamnă că cei care au fost prezenţi au trăit din plin momentul şi că au dorit să împărtăşească din bucurie şi celor care, din binecuvântate pricini, dorind să fie prezenţi, nu au ajuns.
      Îţi mulţumesc frumos pentru gândul bun şi pentru apreciere!

      Ștergere
  15. citesc cu admiratie si lacrimiin ochi gandurile framantarile PreotuluiVictor.Nu este pt mine bucurie mai mare acum ca aceea ca Bunul Dumnezeu m-a ajutat sa cunosc familia PreotuluiVictor prin intermediul cumnatului meu Preot Mircea Cretescu.Dumnezeu sa va binecuvinteze familia. Cuvintele sunt mici in fata faptelor!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă mulţumesc frumos şi eu pentru trecerea prin simplele mele rânduri şi pentru gândul bun scris în comentariu. Desigur, bucuria faptului că de-a lungul anilor ne-am văzut şi-n real este reciprocă.
      O seară frumoasă şi binecuvântată vă doresc!

      Ștergere
  16. Parinte, multa binecuvantare in experienta voastra, dar si in suflet aveti. Multumim ca o impartasiti cu noi, cei de departe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Experienţa vine cu anii, binecuvântarea vine prin lucrarea harului. Îţi mulţumesc pentru trecerea prin rândurile mele şiţi doresc binecuvântată zi alături de cei dragi ţie!

      Ștergere
  17. M-am bucurat sa citesc aceste randuri frumoase. Am citit si randurile scrise de bucatarasii care ti-au fost alaturi, am vazut si ceva poze si nu pot sa spun decat ca totul a fost minunat. Se vede ca ai avut oameni buni, cu suflet cate te-au ajutat, se vede ca ai depus tot efortul din lume, daruirea ca totul sa iese asa cum ti-ai dorit si tu si cei care trec pragul acestei Casute Sfinte. Dumnezeu a fost mereu acolo si va fi, pentru ca meriti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rocsy, chiar am avut parte de-a lungul anilor de păstorire să întâlnesc mulţi oameni buni. Când m-am apucat de lucru la biserică nu m-am gândit niciodată că o să fie atât de frumos, că o să iasă atât de bine.
      Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a întărit şi celor ce mi-au fost mereu aproape pentru ajutorul lor, pentru că toate nu pentru mine s-au făcut, ci pentru biserica ce nu-i a mea, ci a celor care intră în ea, a celor ce vor veni după noi.
      Seară minunată să ai la casa ta!

      Ștergere
  18. Dumnezeu te iubeste...enoriasii te respecta...prietenii te indragesc..toti laolalta pentru ca esti OM...simplu,muncitor,sufletist,intelept ! Imi este greu sa explic trairile acelei zile...armonie...energie magica ! zambetul si binecuvantarea lui Dumnezeu ! Multumesc Victor pentru aceasta zi de neuitat !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iar eu îţi mulţumesc pentru că ai lăsat totul acasă şi ai venit, nu chiar de aproape, să-mi fii aproape, să ne fii aproape. Gândesc că din locul unde ai stat ai văzut şi auzit slujba foarte bine, că ai reuşit să surprinzi momentele pricipale, că te-ai bucurat alături de cei prezenţi.
      Zi binecuvântată să ai, Viki, şi cu linişte-n suflet!

      Ștergere
  19. Ce rau imi pare ca nu am avut cum sa venim si noi. Pot sa mai transmit acuma ganduri bune, calde si bucuria pentru bucuria dumneavoastra? Sunteti un suflet tare special, bun, cald si prietenos. Iar noi, cititorii si nu numai va apreciem si va respectam tare mult. Oamenii primesc foarte mult de la dvs. si raspund cu emotie si cu dragoste!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate că veţi reuşi altă dată, Mihaela, n-au intrat zilele în sac, căci chiar dacă nu aveţi mijloc de locomoţie, veţi găsi prieteni comuni care să vină pe-aci, nu suntem aşa de departe de Bucureşti.
      Cât priveşte calităţile mele enumerate de tine, de-ar fi aşa, eheee. Mai am mult de lucrat, sunt un om simplu, nu merit laude, e de ajuns că treceţi prin rândurile mele simple cu câte un comentariu frumos, cu câte un gând bun.
      Să fie un weekend binecuvântat şa casa voastră!

      Ștergere