vineri, 17 ianuarie 2014

ROBOŢELUL ALTRUIST


Cei care mă cunosc în viaţa de zi cu zi (poate că şi cei din virtual) ştiu că sunt o persoană activă, în sensul că rareori se întâmplă să stau locului. Evident, acest lucru e privit de unii ca pe o mare calitate, iar de alţii, ca un defect.  Şi cum nimeni nu-i perfect, purced a vă descrie o parte dintr-o zi oarecare, o zi în care, ca orice cetăţean, am zis să-mi rezolv problemele facturilor pentru a nu rămâne în urmă cu plăţile.
Mai nou, băncile se deschid la 8.30, ceea ce e foarte bine, căci deseori se întâmpla ca oamenii să stea buluc pe la uşi pentru a plăti mai repede fiindcă îi aştepta acasă ori la servicu o grămadă de treburi. Şi cum mi-s matinal de felul meu, dis-de-dimineaţă am plecat spre rezolvarea celor propuse. Aşa că am intrat în bancă şi n-am mers la juridic întâi, că aveam şi acolo treabă, am zis să rezolv problema facturilor. Fireşte că cei şapte ani de-acasă nu s–au lăsat aşteptaţi aşa că am dat întâietate doamnei cu care intrasem aproape deodată în bancă să-şi plătească factura, la roboţel, desigur, căci la casă nu se  mai plătesc. Cât ai clipi în urma noastră deja se făcuse coadă mare,  o coadă de oameni pe chipurile cărora se citea dorinţa de a plăti cât mai repede pentru a pleca la treburi.
Spre stupefacţia mea, doamna căreia îi dădusem întâietate scoate din geantă un teanc de facturi: romtelecom, vodafone, cosmote, avon, gaze, de toate culorile. Vai, am zis în sinea mea, cine m-a pus să-i dau întâietate. Şi în timp ce cotrobăia prin geantă, îmi zice, oarecum stânjenitor, că deh, era mai bine la ghişeu, acum s-au coconit, trebuie să stăm noi în faţa magaoii ăsteia, cum i-o zice, roboţel parcă, că aşa mi-a zis băiatul ăl  mic că-i spune. Ce să fac, zise ea în continuare,  fac şi eu un bine, că mai ajut prietenele, le plătesc facturile, că ele-s pe la treburi. Că de, de aia suntem prieteni, să ne ajutăm, nu?
Acum ce poţi spune, că deh, face omul un bine, ceea ce rar mai găseşti în ziua de azi. Şi dă-i cu factura la scaner, dă-i a doua oară, a treia, nimic. Nu vrea domnu’, nu vrea, o fi ştearsă, că mi s-a mai întâmplat, dar bag codurile că m-am învăţat, că n-am fost femeie proastă la viaţa mea, m-am descurcat. Şi coada se mărea, eu aveam treabă şi trebuia să merg şi la juridic, apoi la altă bancă, lângă, iar doamna scotea factură după factură. Stai, zise la un moment dat,  că mă sună cineva. Desigur, telefonul era băgat într-un buzunar al generoasei genţi, dar în care nici proprietara nu ştia. Îl găsi şi ....da tanti Jenica, trec eu şi vă iau, sigur, nici nu se pune problema....da, da, două legări....da, şi brânză, feta, am înţeles, da, da, hai că închid că sunt la roboţel,  vorbim, te pup, pa, pa.  Alo, stai, nu închide, am uitat să-ţi spun să faci şi mata o cafea de-aia bună. În spatele meu au început vociferările, toţi se grăbeau, numai doamna nu. Îi ajut şi eu, zise iar, că aşa e bine, să faci bine, noroc cu roboţelul, că la ghişeu îmi cerea mereu buletinul. Dacă poţi să faci un bine îl faci. Apoi mă duc în piaţă, că am de cumpărat pentru tanti Jenica, ea e la coafor, că botează fata aia mare a ei un copil duminică, şi deh, se aranjează şi ea.
În sfârşit, le-a scanat şi le-a plătit pe toate, cu bani ficşi, că asta-i prima regulă pe care a învăţat-o. Şi pân’ să plece, în timp ce spunea că e bine să faci bine, mai numără facturile odată. Da, 8, asta înseamnă 40 de lei, că 5 lei îmi dau şi mie de factură, e timpul meu în joc, nu? Da’ mie îmi place să fac bine, că aşa e bine. Off, bine că am scăpat, zise tot ea, acum mă duc şi la transilvania, că la roboţelul de acolo pot plăti şi curentul.
De bună seamă că răbdarea-i o virtute sfântă, o virtute cu care trebuie să ne împodobim mintea şi sufletul cât mai temeinic, mai ales în timpurile de-acum, când aparenţele, inclusiv cele ale facerii de bine, sunt meşteşugit fardate încât să pară adevărate fapte bune. Apostolul Pavel spune că trebuie să ne îngăduim unii pe alţii cu smerenie, blândeţe şi îndelungă răbdare, căci, zice Scriptura în alt loc, dacă aici ne pierdem răbdarea, ce vom face înaintea lui Dumnezeu?
Răbdarea mi-am păstrat-o, ba chiar şi factura mi-am achitat-o, şi intrând la transilvania, cealaltă bancă, am găsit pe doamna la roboţel. Îmi zice: ăsta-i mai simpatic, că i-au făcut mutră de om, parcă bagi banii în el de drag. Ce să faci, e bine să faci bine, că de aia le ajut pe prietenele mele.  În spate iar se forma o coadă lungă. Şi-n timp ce-şi închidea geanta, satisfăcută de binele făcut la începutul zile, doamna exclamă: aţi văzut domne ce nebunie era şi dincolo, la becereu, a înnebunit lumea cu nişte facturi.
Mare-i răbdarea Ta, Doamne!

25 de comentarii:

  1. Vai de mine, am ras cu lacrimi, parca o si vedeam pe doamna cu geanta-i generoasa scotocind dupa telefon si numarand teancul de facturi sa nu se incurce in ele :))) Prietenoasa persoana!
    Parinte, va trebuie home banking, adica sa aveti, cum ar veni robotelul propriu si personal la dumneavoastra acasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iuliana .D mulţumesc frumos pentru trecerea prin pagina mea. Mă bucur că postarea mea ţi-a adus veselie, căci drept este, a fost o situaţie haioasă, una care să pună niţel răbdarea la încercare.
      Plăţi facem şi de-acasă, dar vezi, eu merg la bancă şi pentru cele ale parohiei, iar unele plăţi (chiar personale) încă nu se pot face prin internet. Aşa că socializăm la coadă, că-i sport cu tradiţie la noi. :))
      Seară liniştită să fie la voi!

      Ștergere
  2. :)))))))))))) fa bine ca sa primesti tot bine :))))
    Super postarea! Am descretit fruntea cumsacade.
    Un uichend linistit Parinte Victor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corina, tare mă bucur că am adus un pic de veselie şi la tine. Un weekend binecuvântat să fie şi la casa ta!

      Ștergere
  3. Da, m-am amuzat și eu alături de soțul meu, care face aceste plăți si care cunoaste multe din aceste "peripeții", dar care fiind ardelean le suportă cu mult stoicism...:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adelina, ştiu că ardeleni-s mai răbdători, că doar a ajuns proverbială această stare. Răbdare am avut şi eu, doar că am încercat să redau partea veselă a întâmplării pentru a mai descreţi frunţile cititorilor mei.
      Weekend binecuvântat cu linişte şi bucurie să fie la voi!

      Ștergere
  4. Da, ardelenii sunt rabdători...dar...până la un punct...de la care e bine să te dai la oparte...:)))
    IERTAȚI!

    RăspundețiȘtergere
  5. :))))))
    deci 5 lei/factura.
    nah...ca poate vreau si io s-ajut, ca asa e bine :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gaby, aşa altruism rareori găseşti. :D
      Sper că ţi-a plăcut modul istorisirii iar nu întâmplarea în sine. Căci presupun (ştiu sigur de fapt) că ştii bine cum e la plata facturilor.

      Ștergere
  6. M-am amuzat copios!
    Mare e gradina ta , Doamne!
    Stiam, Padre, ca ai simtul umorului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mari, ştii bine, sunt un om normal, căci dincolo de preoţia mea, firea-mi veselă ori plata facturilor rămân lucrări fireşti ale vieţii de zi cu zi.
      Mulţumesc!

      Ștergere
  7. Padre, am citit cu mare drag, parca m-am gasit prinsa intr-o piesa de Caragiale! Formidabil ati povestit! Cat despre doamna, numai de bine :)))) ca asa face si ea, nu? :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laura, sunt departe eu de Caragiale, eu doar povestesc aşa, cum bine mă ştii, cu cuvinte simple. Deh, o mai păţesc şi eu uneori, că doar nu-s scutit de la ale vieţii situaţii, nu? Dar nu te poţi supăra pe aşa ceva, că doar era vorba de o face de bine, nu? :D
      Mulţumesc pentru trecerea prin pagina mea!

      Ștergere
  8. ce bine ca eu n-am treaba cu plata facturilor! Sotul meu e prieten cu robotelul! :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Miha, păcat, socializai şi tu cu lumea la coadă, că uite, era motiv de blog. :)))
      Să-i dai soţului să citească, să vedem, el se regăseşte printre rânduri aşa cum m-am regăsit eu? :D

      Ștergere
  9. Vai, cat mi-a placut articolul asta!!!!
    Foarte frumos povestit, am ras, a ras si Adi ca el pateste de-astea destul de des. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Meri, m-am gândit că nu-s singurul păţit, dar vezi, când eşti pe fugă, parcă se simte altfel, amplificat acest sentiment de curgere rapidă timpului. De data asta am scăpat. :))
      Salută-l şi pe Adi! Zi bună la voi!

      Ștergere
  10. In occident nu mai avem acest contact simpatic cu oamenii. Nimeni nu mai plateste facturile la robotel ptr ca-i scump tare. Toata lumea le plateste direct de acasa.
    Cred ca simplificarea vietii v-a duce la pierderea umorului si chiar a rabdarii. Daca nu stim ce inseamna sa asteptam, de unde mai stim daca avem sau nu rabdare?:).

    Ne-ati descretit fruntile si cred ca tanti cu pricina nici nu banuieste cat bine a facut via oline:)
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cristina, cunosc şi pe cele ale occidentului, am fost şi am văzut. E drept, la noi încă mai e de lucru, căci nu suntem nici curcă nici curcan, la sistemul de plăţi zic. :D Mă bucur că ai trecut prin pagina mea şi că rândurile mele au adus un strop de zâmbet.
      Seară binecuvântată să fie la voi!

      Ștergere
  11. Chiar aveam nevoie sa-mi incep ziua cu hohote de ras. Desi am citit-o si acum 3 ani, mi-a facut aceiasi placere si mi-a starnit aceleasi hohote de ras. O zi buna Padre! Poate o sa ne mai vedem vreodata in viata asta. Mi-ar face mare placere!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne vom revedea, Mari, e capitala la doi paşi, vedem cum facem, tot prin mijlocirea prietenilor comuni, într-un loc liniştit din marele oraş.

      Ștergere
  12. Printe,tzi-a dat multa rabdare Doamne,Doamne...... dar si mai mult talent la scris

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E loc de şi mai multă răbdare, ştiu bine asta. Cât despre talentul meu, ei, nu e aşa de strălucit, sunt la început de drum în cele ale scrisului.
      Mulţumesc frumos!

      Ștergere