luni, 25 iunie 2012

SARE ŞI PIPER


Azi am fost în contradicţie de gânduri. Pe de o parte aş fi vrut să scriu despre moarte(dar despre ea am mai vorbit ) iar pe de altă parte am zis să scriu despre glume, aşa din punct de vedere creştin. Nu că n-ar exista şi glume mortale, da’ nu-s chiar domeniul meu de activitate şi am zis că o combinaţie nereuşită ar strica fasonul postării. Aşa că azi merg pe zâmbet.
Deseori am fost întrebat dacă e păcat să glumeşti, să spui bancuri ori să faci farse. De parcă se terminaseră păcatele de pe faţa pământului şi rămăseseră glumele. Şi deşi am răspuns fiecărui interlocutor în parte, am zic că e bine să şi scriu despre asta.
Fără discuţie că o parte din gândurile pe care eu le scriu aici vă sunt cunoscute. Unii faceţi aceste lucruri din fire(mă refer la partea bună a lucrurilor), alţii pentru că aşa aţi primit de la părinţi ori prin propria educaţie şi experienţă de viaţă. Deşi uneori, mai ales în anonimatul virtualului, unii mai au scăpări necontrolate şi nedemne de statutul unei conştiinţe lucrătoare.
Dar să las umplutura vorbelor şi să trec la subiect. Aşadar vorbim despre glume şi veselie. Ori trebuie să spunem că glumele izvorâte din inima veselă şi bine dispusă ce nu deranjează pe nimeni, ce aduc bucurie, comuniune prietenească şi îndepărtează grimasele anumitor gânduri şi suferinţe sunt chiar binevenite. Cum spune şi psalmistul o inimă veselă înseninează faţa, iar când inima e tristă şi duhul e fără de curaj; o  inimă veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj usucă oasele.
Numai că e o problemă. Nu toată lumea are înţelepciunea de a cântări greutatea unei glume în inima şi mintea celui ce o ascultă. Şi atunci când se depăşeşte măsura efectul poate fi invers celui de bucurie. Zic asta pentru că mulţi mizează pe glumele porcoase şi excesiv sărate şi piperate crezând că pot fi universal gustate de toată lumea. Ori apostolul Pavel spune că nu trebuie să spunem nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin iar asta pentru că ele pot aduce amărăciune şi supărare, mânie, izbucnire şi defăimare.
Evident ă trăim într-o lume în care partea vizuală şi de audiţie este la un nivel foarte ridicat. Numai că la un moment dat, giumbuşlucurile imorale  tendenţios condimentate cu substraturi uleioase, depăşesc măsura gustului. Căci un condiment pus în exces strică gustul mâncării, iar o glumă slabă nu poate fi dreasă numai dacă pui peste ea oareşce înţelesuri, pentru că-ţi lasă un gust amar ce îndepărtează bruma de zâmbet iniţial.
În viaţa de zi cu zi, în special cu prietenii, folosim glume bune şi facem farse nevinovate ce aduc un strop de voioşie într-o mare de încruntare generală. În lumea virtuală administratorii de site-uri au mers mai departe şi au creat diverşi smiley  ce simbolizează zâmbetul, râsul, hohotul de râs, hăhăitul şi râsul manifestat prin tăvălirea pe jos. Tot în viaţa de zi cu zi, dar şi în lumea virtuală, găsim deseori şi glume nesărate, mojicii şi insinuări ce nu-şi au locul, expresii şi gânduri ce numai zâmbet nu ne pot aduce pe chipuri.
Răspund în ultima parte la o altă întrebare primită de la un copil. El m-a întrebat într-o zi, privind la icoana predicii de pe munte, dacă Dumnezeu zâmbeşte. Şi am zâmbit la întrebarea lui. Cred că da. De fapt cred că lumina divină are şi acest atribut, căci poate fi un zâmbet pe care Dumnezeu ni-l trimite călduros. Lumina nu este o stare de posomorâre ci de bucurie. Iar dacă glumele noastre aduc lumină pe chipurile celor cu care comunicăm, dacă aduc senin în inima lor, atunci nu pot fi socotite păcat.

9 comentarii:

  1. De luat in seama! Bun subiect si educabil. Dumnezeuu sa va binecuvinteze parinte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc Corina. Uneori încerc să destind un pic chipurile celor ce mai intră aici prin cuvinte şi gânduri ce fac parte din viaţă, fără a-L exclude pe Dumnezeu definitv din învăţătură.

      Ștergere
  2. Zambiti va rog...Ha!Ha!Ha!Ha!..E...Nici chiar asa!!!...Hi!Hi!Hi!Hi!
    Mi-au venit in minte aceste cuvinte, parca le canta cineva la o emisiune televizata de prin anii 80, cand in scurtul program de la tv , nu incapeau glumele de prost gust, cum se intampla acum; glume proaste, desucheate, aproape pe toate canalele de televiziune, la care din pacate unii inca mai rad cu gura pana la urechi, lasand sa se vada goliciunea mintii, caci intre a rosti vocala a si a rosti vocala i, este o mare diferenta, la fel de mare ca intre un hohot de ras zgomotos si un zambet suav si delicat.

    Nu am insa nimic cu sanatosul hohot de ras provocat de o gluma buna, din care daca mai si inveti cate ceva, esti in castig. Pe acesta l-as asemana cu un pepene mare si rosu, din care se pot infrupta o multime de prieteni la o agapa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi place asocierea cu pepenele, mai ales că-i aproape timpul lui. :) Şi eu urmăresc glumele vechi, căci au tâlc şi nu sunt "porcoase".
      Câte un pepene mare de bucurie să fie în fiecare familie din această lume. :)

      Ștergere
  3. Pilotul unui avion către turnul de control:
    - Mă aflu la 700 km de pământ, la 1300 de m deasupra apei şi mi se termină combustibilul. Aştept instrucţiuni!
    Turnul de control către pilot:
    - Repetă după noi: "Tatăl nostru, care eşti în ceruri, ..."


    Doi soți certați merg pe un drum de țară. La un moment dat soțul vede o ferma de animale și o întrebă ironic
    - Astea-s neamuri de ale tale?
    -Da, răspunde soția. Socrii, cumnatii ...


    Cabinetul unui psihiatru.Se deschide usa si intra un barbat, in patru labe cu un cablu in gura. Psihiatrul :
    - Vai! Cine a venit la noi? O pisicuta?
    Barbatul se taraie pana in coltul cabinetului. Doctorul il urmareste.
    - Un catelus?
    Barbatul trece cu mana pe langa perete si se taraie in celalalt colt.
    Doctorul nu renunta
    - Ah! Cred ca e un arici! Nu? O broasca testoasa?
    Barbatul scoate cablul din gura si zice :
    - Auzi? Ma lasi sa iti trag internetul sau nu?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))
      Mulţumesc Andreea pentru glumele ce m-au destins după alergătura din grădină. Cred că zâmbetul poate fi un limbaj universal şi un mesager de linişte şi speranţă.

      Ștergere
  4. Mie imi vine in minte rpedica parintelui Teofil Paraian in care spune: ''Dumnezeu ne zambeste".
    Si imi mai vine in minte cartea lui Teodor Baconsky "Rasul patriarhilor".
    Si de ce nu, predicile parintelui Kallistos Ware, pline de glume in care pe sine se smereste, punand zambete pe chipurile celor care il asculta.
    Iar in ultima instanta, pilda in care un sfant parinte pune un ucenic sa intinda un arc, pana aproape sa se rupa si ii explica cum ca trebuie si glume....
    Si am mai citit in Sfanta Evanghelie cum ca, privind la tanarul bogat care marturiseste ca ''facuse toate acestea din tineretile lui" (respectase poruncile), Domnul nostru Iisus Hristos l-a privit cu drag. Eu nu pot vedea pe cineva privind cu drag decat daca are si un zambet pe chip....
    Sa ne traiti parinte! Blagosloviti !

    RăspundețiȘtergere

  5. - Iubitule, ma iubesti?
    - Desigur!
    - Demonstreaza-mi!
    - Ce vrei sa fac?
    - Nu stiu...lupta-te cu un leu!
    - Esti nebuna? Nu vreau sa mor, cere-mi altceva!
    - Ok, vreau parola ta de la facebook.
    - Ia arata-mi o poza cu leul, e mare

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Claudia, bag seama că unele soţii chiar ştiu să-şi îmblânzească soţii. :)))))

      Ștergere