duminică, 11 martie 2012

PRIETENI, FRIENDS, AMIGOS



Azi m-am gândit să scriu un blog mai uşor, ca după weekend, căci weekendul  este timpul săptămânii când mulţi îşi petrec timpul cu familia ori prietenii. Aşa că azi am zis să vorbesc un pic despre prietenie. Nu am cum să acopăr în postare tot ce gândesc, nu am cum să ştiu totul despre prietenie, de aceea poate că prin comentarii veţi reuşi să completaţi din experienţă ce nu am cuprins eu.
Într-o pericopă evanghelică, găsim un pasaj în care, patru prieteni îşi duc amicul bolnav înaintea Mântuitorului. Hristos, văzând credinţa lor,  i-a spus slăbănogului, iertate-ţi sunt păcatele. Mi-a plăcut enorm acest pasaj. De ce? Pentru că majoritatea oamenilor au prieteni când sunt avuţi şi sănătoşi. Când te părăseşte avuţia ori sănătatea, încet- încet te părăsesc şi prietenii. Sau mai bine zis, cei pe care-i credeai prieteni. Solomon spune că prietenul adevărat iubeşte oricând iar în nenorocire ajunge ca un frate.  Ori poate Ioan evanghelistul spune şi mai bine, mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Nobil gest ori poate normal, cel din evanghelie, să ai la vreme de necaz nu unul, ci patru prieteni care să meargă cu tine până-n pânzele albe, nu găseşti pe toate drumurile.
Cred că aţi înţeles ce vrea Scriptura să spună. Noi, oamenii, spunem că prietenul la nevoie se cunoaşte, deşi, putem zice şi că anevoie se cunoaşte. Prietenia nu se întreţine cu linguşeală, cu clevetire, cu bani. O prietenie adevărată are câteva semne: dă, primeşte, întreabă, se destăinuie, mănâncă şi se bucură.
Fiecare om  îşi alege prietenul după cum doreşte. Nu există un îndreptar în alegerea prietenilor. Copilăria este cea mai prolifică perioadă. Copiii nu ţin cont (cel puţin aşa era cândva) de rigurozităţile adulţilor. Ei se împrietenesc pur şi simplu; îşi împart jucăriile şi se pun pe treabă. Adulţii însă sunt mult mai selectivi, ceea ce este corect într-un fel, că paza bună trece primejdia rea.
În lumea reală puţini se pot lăuda cu prieteni de suflet, cu prieteni cărora să le spui orice, oricând, fără vreun risc. Nu zic că nu sunt, ci că sunt puţini.
În secolul XXI există şi prieteniile virtuale. Pe de-o parte se aseamănă cu cele din realitate, pentru că dintr-un grup lărgit, uneori prea lărgit, doar câţiva îţi sunt aproape. Lumea virtuală prezintă o prietenie în care discuţiile se poartă în afara trupului, prin avatar. E un fel de copie palidă a ceea ce se întâmplă după ce sufletul părăseşte corpul.  Numai că sufletele comunică telepatic, fără vorbire articulată, comunică prin dragoste, prin lumină, printr-o prietenie dusă la perfecţiune. În virtual, poţi avea prieteni al căror nume nu-l cunoşti cu  adevărat. După o perioadă, prin mesaje private ori din întâmplare, public,  se pot crea legături mai bune, ba chiar se pot obţine rezultate frumoase, căci deseori prietenia virtuală s-a materializat în proiecte comune, în întâlniri cu familiile şi acţiuni constructive, de bun simţ. Există şi reversul medaliei simţit de mulţi dintre utilizatorii spaţiului virtual, partea urâtă a anonimatului, a anonimilor ce nu au cunoscut ce înseamnă eleganţa în discuţii şi prietenia bazată pe dialog.
Nu mă lungesc cu vorba. Aş mai spune doar, prin cuvintele apostolului Pavel, că tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. Şi dau slavă lui Dumnezeu că până acum mi-a rânduit prin propria-mi alegere numai prieteni buni, gândind şi spunând deseori că un prieten adevărat e ca un înger întrupat.
p.s Şi cunoştinţele-s bune, uneori la fel de bune ca prietenii. 

9 comentarii:

  1. Departe de casa printre straini, cand am descoperit chaturile si am putut sa comunic in limba materna, mi s-a parut extraordinar. Mi-am facut o multime de prietenii. Treptat multe dintre aceste prietenii s-au destramat, unele din cauza ca nu exista sinceritate, altele din cauza credintei.

    Mai tarziu am descoperit forumurile ortodoxe si faptul ca vorbeam despre credinta noastra ne-a apropiat si mai mult. Cel mai frumos a fost cand ne-am intalnit si cu adevarat prieteniile de pe forumuri au ramas si in viata de zi cu zi.

    Dupa ani de experienta in discutii pe net am ajuns la concluzia ca prieteniile pe net tin atata timp cat au si legaturi in viata reala.

    Doamne ajuta
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  2. Citeam la parintele Tadei ca doua femei si-au dus prietena care abia mai putea merge, la parinte s-o ajute. Femeia era vlaguita, si avea doi copii de crescut singura (abia divortase). Parintele ii spune sa cante, ca nu are nimic si sa fie mai vesela ca o sa i se intoarca si barbatul acasa. Si femeia dintr-o data si-a revenit. Ce importanta au cuvintele ptr noi.

    Acei prieteni din evanghelia de azi se mai intalnesc si astazi dar mai rar. Mi se pare minunat ca cuiva sa-i pese de tine cu adevarat, incat sa te duca la Hristos.

    Aproape nu ma dumiresc de frumusetea acestui gest. Mangaietor, sublim gest.

    Doamne ajuta
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc Cristina pentru comentarii. Frumoase şi reale. Prietenia este o stare de iubire ce nu caută spre trup ci spre suflet, nu spre interes ci spre împlinire.

      Ștergere
  3. Multumesc parinte pentru aceste cuvinte ,este intradevar destul de greu sa gasesti prieteni adevarati insa nu imposibil cu ajutor din partea lui Dumnezeu se poate uneori sa gasesti mai multi de 4 (si dumneavoastra stiti cu siguranta acesta ).Mi-a ramas in minte aceaste cuvinte din evanghelie tocmai pentru ca eu leg foarte greu prietenii ,am foarte putina incredere in oameni ,mereu spuneam (si inca mai spun)Doamne trimite-mi in cale prieteni adevarati care sa ne ajute (pe cei din familia noastra ) sa ajungem la Tine pentru a fii vindecati .Foarte folositoare cuvinte ,C.A

    RăspundețiȘtergere
  4. Multe reclame vorbesc de 'prietenie', de parcă ar fi aşa de simplă şi accesibilă - cum sunt la îndemâna (dacă ai bani :-) produsele din rafturile magazinelor...

    Din găsirea şi păstrarea prietenilor foarte mulţi dintre oamenii de azi fac abstracţie de rolul lui Dumnezeu. Iar dacă ne lasă El de capul nostru, uşor ajungem la "tovărăşii rele" :-(

    ***

    Sunt de acord cu dvs că, în privinţa prieteniilor virtuale, există şi bune exemple, şi rele. Să fim, totuşi, precauţi!

    Să ne dea şi să ne păstreze Domnul mereu discernamântul necesar de a ne apropia de oamenii care ne pot ajuta şi pe care îi putem ajuta pe calea către mântuire!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ca de obicei, citesc si imi iau portia de lumina! Asa este, si ce e mai trist este faptul ca nu imi invat lectia! Acord aceeasi atentie si afectiune multor oameni care mai devreme sau mai tarziu demonstreaza ca realitatea nu este chiar asa cum o vedeam si o credeam eu! timpul insa cerne multe, si oameni, si prioritati, si planuri... O zi frumoasa, Padre si multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumos blog! Am legat prietenii în virtual care s-au transformat în prietenii adevărate. Iar multe alte prietenii n-au rezistat trecerii timpului sau distanței.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu ma consider o norocoasa: am o prietena din copilarie ( in afara de sora mea), care a ramas pana in ziua de azi cea mai buna si pot sa spun singura si nu, nu imi doresc mai multe, adica am o bariera de care nu cred ca va putea vreodata sa treaca cineva + am si prieteni virtuali mi-e drag de ei, am incredere in ei, unii dintre voi stiti despre cine vorbesc :).

    RăspundețiȘtergere
  8. Am o singura prietena,putzinNici macar sora mea nu stie tot ce ii povestesc prietenei.Am si aici prietene,dar nu e ce a fost pe Netlog/din pacate/Avem nevoie de cineva aproape ,care ne intzelege si careia ii potzi povesti tot ce te doare.Restul sint cunostiintze cu care nu potzi impartzii problemele si necazurile.

    RăspundețiȘtergere