CONCURS DE MISS ŞI MISTER

Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri, aşa cum zicea Miron Costin în Letopiseţul Ţării Moldovei. De bună seamă că timpul mi-a răpit bucuria de-a mai scrie câte ceva pe blog dar mi-a oferit bucuria de a fi mai aproape de oameni la modul concret, în rugăciune şi vorbă bună (lungă uneori) prin casele pe unde am trecut şi fireşte la biserică, unde sunt prezent mai mereu.

Cum introducerea taman se termină, trec repejor la subiect, că nu vreau să plictisesc prin lungimea rândurilor. Evident că foarte mulţi aţi auzit de Maria Egipteanca şi viaţa ei. Cine nu, poate auzi la biserică în duminica a cincea a postului mare ori poate da o căutare pe net. Ori dacă de ea nu au auzit mulţi, cu siguranţă mulţi au auzit de cea pe care Hristos a iertat-o şi scăpat-o de la moartea prin lapidare, când a spus celebrele cuvinte cine e fără de păcat să dea primul cu piatra.

Sfinţii părinţi spun că nu e grav faptul că păcătuim, în sensul în care de la Adam până azi nu e om fără de păcat; grav e faptul că nu ne recunoaştem păcatul, faptul că nu dorim îndreptarea şi dăm vina pe alţii sau pe alte aspecte de conjunctură în care ne aruncă viaţa.

Ştim că de obicei păcatul sluţeşte omul, cum ştim din evanghelia cu cei zece leproşi, dar nu numai. Păcatul urâţeşte trupul dar nu şi sufletul. Înaintea lui Dumnezeu oamenii sunt la fel, El îi iubeşte pe toţi deopotrivă cât sunt în trup, oferind libertatea de exprimare şi acţiune chiar dacă această înseamnă deseori alegerea răului. Ori, dacă Dumnezeu ne iubeşte la fel, noi facem diferenţe. Iar diferenţele le facem atât trupeşte cât şi sufleteşte. Şi ştiţi că am vorbit deseori de treaba cu bârna şi paiul.

Drept urmare eu zic că toţi oamenii sunt frumoşi, asta chiar dacă unii caută doar utilitatea, eficienţa, forţa sau atracţia din semenii lor. Mi se pare înjositor când clasificăm oamenii doar după aspectul lor fizic. În general acest lucru se întâmplă mai ales cu femeile. Ele participă la concursuri de miss  unde sub privirile  experţilor sunt cântărite, măsurate, întoarse pe faţă şi dos şi notate. Adică una e mai frumoasă ca cealaltă că aşa hotărăşte un juriu format deseori din persoane care nu văd decât formele exteriorului ce va fi supus în timp degradării fireşti. Ei apreciază o frumuseţe trecătoare.  

După 17 de viaţă desfrânată la extrem, Maria Egipteanca realizează căderea fantastică, degradarea la care îşi supusese trupul, lăsându-se flatată de aprecierile mincinoase  ale diverşilor parteneri şi îşi recapătă frumuseţea pierdută în patul partenerilor prin post şi rugăciune în 47 de ani de locuit în pustiu. Am scris acest aspect pentru a întări ideea că orice păcat ce aduce sluţire trupului şi murdărie sufletului poate fi iertat, mai puţin necredinţa, păcat împotriva Duhului Sfânt.

Nu ştiu voi cu ce ochi priviţi pe oamenii de lângă voi. Nu ştiu cum percepeţi iubirea şi cum vedeţi frumosul. Nu ştiu cum simţiţi păcatul şi cum trăiţi iertarea. Punctul meu de vedere este  că toţi oamenii sunt frumoşi, indiferent de gradul lor de pregătire, de averea lor, de genul lor. Sau mai bine spus, nu frumuseţea exterioară trebuie să fie baremul de clasificare, căci altfel ar trebui să spunem că nici un bătrân nu e frumos, că frumuseţea e doar a tinereţii. Ar trebui să spunem că iluminarea raţiunii dă frumuseţea omului şi că alergia la iubire întunecă vederea adevărului. Pentru aşa ceva nu se organizează concurs nici de miss şi nici de mister, nu există juriu competent.