Într-un moment de respiro am decis să scriu acest blog. De două ori am închis pagina la gândul că poate nu e momentul să dau naştere unor discuţii interminabile cu privire la temă, asta pentru că doream să nuanţez anumite lucruri ce poate ar fi deranjat anumite persoane.
Ştiu că multă lume săptămâna aceasta e ocupată cu pregătirile pentru masa ce ar trebui să se facă drept mulţumire pentru venirea lui Hristos în lume. Ori de aici începe efectiv postarea mea.
Uneori sunt acid în exprimări şi rigid în concesiile ce privesc credinţa în Dumnezeu. Alteori sunt maleabil şi deschis la orice discuţie. De un lucru sunt sigur însă în orice situaţie a vieţii. Eu CRED cu adevărat în Dumnezeu şi pentru mine mântuirea reprezintă motivul pentru care consider că trebuie să-mi păstrez echilibrul în momentele de posibilă euforie ori supărare, în momentele de belşug şi în clipele dese ale neajunsurilor.
Asta e valabil în ceea ce mă priveşte şi poate, că pentru mulţi oameni care cred în Dumnezeu, chiar dacă faptele noastre de multe ori nu demonstrează acest lucru. Nu ştiu însă cum justifică cu adevărat viaţa şi rostul ei cei care nu cred nicidecum în Dumnezeu, cei care cred că nu există viaţă după moartea fizică. Evident că libertatea de gândire a omului dă dreptul la acţiuni şi sentimente ce nu pot fi obligative pentru ceilalţi. Ei nu cred şi e alegerea lor. Unii cred aşa şi-aşa, doar în anumite momente. Eu vă mărturisesc că mi-ar fi cumplit să trăiesc cu gândul că nu există nimic după moarte, că nu există Dumnezeu şi că viaţa se rezumă doar la ce e pe aici. Nu ar avea sens viaţa doar ca o acţiune de mulţumire a trupului.
Mi-a plăcut mult afirmaţia lui Blaise Pascal care spune că „dacă Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic crezând în El, dar dacă El există şi nu crezi, atunci ai pierdut totul.” O afirmaţie a unui om de ştiinţă, matematician, fizician, filosof. Marea problemă a multor oameni este aceea că nu-l pot vedea pe Dumnezeu. E o problemă veche şi rezolvarea parţială vine din interior. Nu-l putem vedea că e infinit, dar Scriptura spune „cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor lui o vesteşte tăria”. Ori dacă există creaţie există şi creator. Dacă există pictură există şi pictor, dacă există pâine există şi brutar. Şi dacă partea fizică menţionată nu e mulţumitoare mai rămâne partea microcosmosului interior, mintea şi sufletul, aceste două minuni imposibil de explorat şi de evaluat la adevărata lor valoare. Acolo este locul lui Dumnezeu din om, acolo poate încăpea o parte din Dumnezeu, acolo este locul unde ţinem legătura cu amintirile trecutului, este laboratorul prezentului ce construieşte viitorul. O lume fără Dumnezeu ar fi mult mai egoistă decât e azi. Odinioară s-au dus războaie în numele lui Dumnezeu şi istoria e plină cu astfel de date. Eu cred că nu în numele Lui au fost purtate războaie ci cred doar că numele Lui a fost invocat în războaie pentru ca oameni cu diverse interese să prospere, ştiind că mulţi nu spun nimic când aud de Dumnezeu.
Închei postarea de azi şi vă aduc aminte cum trebuie să-l simţim pe Dumnezeu. E simplu. E infinit, dar e un prunc. E împărat al cerurilor, dar născut într-o iesle. E lăudat în ceruri, dar cântat şi de păstori. E urât de mulţi oameni, dar încălzit de suflarea animalelor. E nevăzut, deşi e peste tot.
Tare bucuros aş fi dacă, la masa din ziua praznicului, v-aţi aduce aminte de cei care nu au nimic pe masă ori nu au masă şi să vă rugaţi şi pentru ei. Poftiţi şi pe Hristos la masa voastră printr-o scurtă rugăciune, de credeţi în Dumnezeu, căci aşa respectaţi cuvântul Scripturii ce spune că „şi dacă mâncaţi şi dacă beţi (cumpătat) toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi”.
Naşterea lui Hristos să vă fie cu folos!
Fie ca vrem, fie ca nu vrem, Nasterea lui Hristos ne este tuturor de folos. Multumim pentru timpul acordat scrierii acestui articol. La multi ani in Dragostea Domnului!
RăspundețiȘtergere