Din nefericire, după cum fiecare din noi constatăm pe propria, lumea merge într-o direcţie greşită. Şi mă refer aici atât din punct de vedere economic şi social cât mai ales din punct de vedere moral. Valorile morale ale timpului din urmă sunt azi fără nici o valoare. Moralul şi eticul sunt noţiuni de istorie, pornografia, drogurile şi alcoolul cu toate nuanţele lor au devenit activităţi cotidiene obişnuite şi imperios necesare în slujirea trupului dominat de dorinţa distrugerii, asta în timp ce sufletele au devenit cobaii trupurilor ce fac experienţe de supravieţuire într-o lume fără nici un ţel.
Motiv pentru care azi am hotărât să vă provoc, dacă nu aveţi alte ocupaţii mai plăcute, ca prin comentarii să-mi spuneţi cum îi percepeţi pe cei din jur, adică pe prieten, pe coleg şi pe vecin, plecând de la premisa că fiecare din noi purtăm chipul lui Dumnezeu, că nici unul din noi nu este mai special înaintea Creatorului şi că Fiul lui Dumnezeu, Hristos, a venit să mântuiască şi pe sărac şi pe bogat, pe tânăr şi pe bătrân, pe înţelept şi pe nebun.
Unii zic, conform Scripturii pe care o înţeleg după a lor plăcere, că nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu. Asta deşi referatul biblic de la crearea lumii ne spune că Adam şi cu Eva erau locuitori ai raiului şi că vorbeau cu Dumnezeu, erau vecini cu Dumnezeu. Avraam, Noe, Moise, Ilie şi alţi drepţi şi prooroci ai Vechiului Testament l-au văzut şi au vorbit cu Dumnezeu în diverse moduri şi locuri. În Noul Testament Dumnezeu se face Om, se întrupează şi mănâncă, merge, bea şi vorbeşte cu oamenii, cu acele fiinţe cărora le-a dat chipul Său şi pe care a venit să le readucă prin mântuire la starea dintâi, să-i facă din nou vecini în împărăţia cerurilor.
Cum ar fi dacă aţi fi vecini cu Hristos? V-aţi gândit vreodată la asta? Cum ar fi dacă ar fi Hristos un concetăţean al localităţii unde trăieşti? Credeţi că nu s-ar găsi oameni care să se certe şi cu Hristos pe o palma de pământ ori pentru alte lucruri lumeşti ce fac dezbinare între oameni? Eu cred că ar fi cu duiumul. Dovada? Una la îndemâna tuturor. Sfânta Biserică, locul unde poate fi găsit Hristos, locul unde unii nu calcă toată viaţa. La ce bun să fii vecin cu Hristos, să stai cu el în aceeaşi localitate dacă nu-l cauţi. Plus de asta dacă nu conştientizezi că şi oamenii cu care interacţionezi în viaţă sunt purtători ai chipului dumnezeiesc ca şi tine şi îi tratezi cu dispreţ, îi judeci, îi cleveteşti ori îi furi nu faci nimic altceva decât să te cerţi cu Hristos, să-l dispreţuieşti pe Dumnezeu. Sfântul apostol Pavel spunea frumos că de acum eu nu mai trăiesc ci Hristos trăieşte în mine, ridicând conceptul de viaţă şi trăire la nivelul suprem, la cel ce este Viaţa.
Aşadar provocarea aceasta este. Să vă gândiţi şi poate să comentaţi dacă vreodată v-a trecut prin minte că Hristos trăieşte lângă voi şi nu l-aţi luat în seamă, că e prezent în fiecare din noi, că e împreună cu noi locuitor al localităţii în care trăim şi că ne aşteaptă ca o gazdă perfectă în casa Sa numită Sfânta Biserică.
recunosc: de cele mai multe ori l-am tratat cu indiferenta pe aproapele meu, pe Hristos din el... Doamne iarta-ma si ajuta-ma!
RăspundețiȘtergere