vineri, 14 ianuarie 2011

MORTUL


În cei aproape 15 ani de preoţie am văzut şi auzit o grămadă de lucruri ce fac referire la cei care pleacă dintre noi, la cei adormiţi sau morţi, aşa cum sunt numiţi de mai toată lumea. E foarte ciudat să costaţi cum oamenii după o viaţă întreagă de slujit trupului, tot la trup se gândesc atunci când moare omul, sau când se pregăteşte de moarte. Şi se îngrijesc oamenii de vase, de prosoape, de batiste, de covrigi şi ţoale, de coşciug şi cavou. Se îngrijesc de aceste lucruri ca de nişte obiecte ce sunt indispensabile trecerii spre veşnicie. Incorect. Şi zic asta deoarece lasă sufletul, cel de care niciodată nu au avut grijă, în plata Domnului. Şi asta nu ar fi greşit dacă  ai conştientiza că plata Domnului se face în urma unei judecăţi  înaintea căreia nu poţi pune decât ceea ce ai săvârşit în viaţă. Deci faptele, nu găina dată pe sub coşciug şi nici banul găurit de la mâna ţeapănă.
Vă spun aceste lucruri deoarece pe lângă învăţătura corectă a Bisericii s-au alipit nişte pseudo-învăţături lumeşti, costisitoare de altfel, care-l împiedică pe om să vadă care este scopul vieţii şi care este rostul morţii. Ce trebuie să faci cât eşti viu şi ce-ţi trebuie la moarte şi după. Personal am încercat şi reuşi în mare parte să-i fac pe oameni să priceapă ce învaţă Biserica. E drept că nu toţi vor să înţeleagă. Nu toţi vor să conştientizeze că trupul jelit trebuie să se descompună în ţărâna din care a fost luat pentru a-i oferi sufletului posibilitatea de a merge către lăcaşurile drepţilor.
Mai nou, din cauza firmelor de pompe funebre, de unde s-au molipsit şi particularii, morţii sunt cosmetizaţi. Adică sunt fardaţi, rujaţi, ferchezuiţi ca pentru o întâlnire la ceas de seară pe bulevard. Chiar se aud expresii de genul „ce frumos e, parcă doarme, parcă zâmbeşte”! Dacă încerci să-i spui că doar într-o săptămână va fi hidos, îţi faci duşmani.  Aici nu prea ai ce face. E greu să-i spui omului că nu e corect să fardeze sau să rujeze corpul defunctului. E complicat să-i spui că pantofii de fiţe ce costă nişte bani puteau fi înlocuiţi cu alţii mai ieftini pentru a putea face şi o milostenie cu restul de bani. Ca să nu mai vorbesc de banii aruncaţi pe piept, în fală. Ei sunt dovada vie, la înmormântare, că oamenii nu ştiu cum să se poarte cu cei care pleacă din această lume. Oamenii nu au învăţat în 2000 de ani de creştinism că a merge „la mort” înseamnă a merge să te rogi pentru sufletul celui ce se prezintă înaintea Lui Hristos pentru judecată , să asculţi slujba cu atenţie, în linişte şi nicidecum doar prilejul de a mai schimba ceva vorbe sub formă de bârfă cu cei care mai sunt pe acolo.
Mai e mult de lucru la acest capitol. E greu sa-i dezlipeşti  pe oameni de aceste cutume, apoi mai greu să pui în practica ceea ce învaţă Biserica. Trebuie să lupt, să luptăm, cei care trebuie să facem acest lucru, cu cei care nu înţeleg învăţătura Bisericii şi se ghidează doar după ceea ce li se spune ţaţa X sau Y, de ceea ce li se spune la pompe funebre sau la colţ de stradă. Vă spun asta pentru că dacă se continuă aşa, nu ajuţi cu nimic pe cel adormit, ca familie cheltui anapoda şi te vezi nevoit să asculţi o mie de sfaturi de la toţi „binevoitorii”, îţi mai aduni şi ceva păcate prin vorbe-vânt şi o să ajungi să mergi la înmormântare ca la nuntă. Mergi să vezi cât de frumos e mortu’ şi cu ce e îmbrăcat, de parcă acolo în sicriu e pus pe post de mireasă.
În rest,cum zice lumea ,„despre morţi numai de bine”,  iar despre noi ce vii, „de la foarte bine-n sus”.

15 comentarii:

  1. DA...BINE SPUS!CULMEA E CA , CHIAR SAPTAMANA TRECUTA A MURIT CINEVA SI ERAU DISCUTII ....,,VAI IA UITE CE CIZME ARE IN PICIOARE SI EA ERA CEA MAI MARE DOAMNA!,,

    RăspundețiȘtergere
  2. Si asta nu-i nimic. Colegi preoti spun ca prin alte parti sunt persoane care mai pe ascuns asa, cauta pe cel mort pana la piele, pentru a vedea cu ce e intolit. Bine inteles ca nu pentru a barfi, doar asa de grija celui raposat. :d

    RăspundețiȘtergere
  3. Aparent, pe la noi exista convingerea familiei decedatului ca daca va fi mare fala la inmormantare, vor arata astfel cat de mut iubit si respectat era persoana.
    Ghiciti de unde vine totul! (Media si de la locuitorii Romaniei mai de culoare)

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai nu stiu daca media e de vina. Eu cred ca e ceva tot din interiorul omului, e ceva ce vine din samburele mandriei. Fala este o fateta a mandriei, una imbracata in durerea pierderii celui drag.
    Si cred ca nu conteaza semitia, toti aproape toti oamenii sunt la fel.

    RăspundețiȘtergere
  5. ar fi bine sa nu citeasca cineva din ,,superiorii,,d-stra cele scrise. cu alte cuvinte renuntati la ridicola traditie romaneasca de unde va vine profitul??
    ar fi minunat, ca omul daca pana este viu nu-si rezolva vesnicia, dupa ce da coltul poate sa vina sute de popi sa-l trimita la verdeata ca degeaba tot in custodia dracului ajunge.

    RăspundețiȘtergere
  6. Se vede treaba ca nu sunt bine inteles. Eu nu pot obliga pe cineva sa imparta anumite lucruri, de anumita culoare si de un pret anume. Eu trebuie sa le spun oamenilor ca unele lucruri nu tin de invatatura Bisericii, ca Biserica invata pur si simplu ca trupul trebuie sa se desfaca in tarana din care a fost luat, si ca pentru suflet este nevoie de rugaciune. Aceasta rugaciune trebuie sa fie insotita si de milostenie. Numai ca aceasta milostenie sau pomana nu trebuie facuta in fala si de frica rudelor care vor vorbi. Ceea ce inseamna ca "superiorii" nu au de ce sa se supere. Pur si simplu trebuie sa facem o delimitare de bun simt intre ce invata Biserica si ce fac oamenii. In nici o carte de cult nu veti gasi scris ca trebuie sa dai ghiveci cu flori, sau oaie, sau gaina pe sub sicriu. Nicaieri nu scrie ca trebuiesc 12, sau 28 ori 50 de vase. Biserica nu invata asta. Dca poti da un vas, sau 100 de pomana, ca milostenie nici o problema, cu atat mai mult cu cat cel care-l primeste il mananca si multumeste pentru asta. Nu trebuie facuta o regula din asta, o regula care sa fie impusa ca venind din partea Bisericii. Deci nu numarul, nu culoare, nu materialul celor date conteaza. Ci important e ca ele sa fie date din suflet pentru suflet. Ca altfel vei gasi o gramada de binevoitori care sa spuna ca "asa e bine".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aveti mare dreptate părinte! Chiar în urma cu 6 luni cand a decedat socrul meu si mai apoi la pomana de 6 saptamani, preotul satului ne.a " certat" că am cheltuit foarte multi bani si nu era cazul. Dumnealui, spunea precum dvs ca trebuie sa ne rugam la Domnul pt sufletul ADORMITULUI ci nu sa ne ocupam doar de trup!

      Ștergere
  7. Referitor la rezolvarea vesniciei, si la "100 de popi" trebuie constientizat cuvantul care spune ca " mult poate rugaciunea dreptului". Hristos a spus asa:"toate cate cereti de la Mine sa credeti ca le veti primi si le veti avea", ceea ce inseamna ca ne putem ruga si pentru sufletul celor adormiti. De altfel tot Scriptura spune ca Dumnezeu este un Dumnezeu al celor vii, pentru ca pentru El toti sunt vii. Si spune ca si daca traim si daca murim, ai Domnului suntem. Plus de asta tot Mantuitorul a spus referitor la preoti, ca primitori ai harului de la apostoli, urmatoarele:" oricate veti lega pe pamant va fi legat si in cer si oricate veti dezlega pe pamant va fi dezlegat si in cer". Deci se poate ca prin rugaciunea noastra ca Dumnezeu sa caute spre cel ce pleaca de aici. Eu cred asta, si mai cred ca suntem datori sa ne rugam pentru cei pe care noi ii numim morti dar pe care Dumnezeu ii numeste VII.

    RăspundețiȘtergere
  8. va multumesc ca ati publicat comentariul unui pacatos.
    ma puneti pe ganduri! adica imi traiesc viata cum vreau eu ,nu tin cont de nici o morala chiar crestina,nu mai zic de Dumnezeu, apoi dupa ce dau coltul cu ajutorul rugaciunilor mai multor preoti se poate sa fiu iertat si sa ajung in Rai??
    nu pot sa cred! unde-i dreptatea Divina?

    RăspundețiȘtergere
  9. Ehehe, nici chiar asa. Rugaciunile sunt pentru toti la fel. Evident ca Dumnezeu este cel care stie cu siguranta cine merita sau nu sa mearga in rai. De exemplu sinucigasii nu. Ori daca suntem cu adevarat crestini nu putem judeca noi pe nimeni pentru cele facute in viata, deoarece este atribut dumnezeiesc. Ceea ce inseamna ca nu putem face nimic altceva deact sa ne rugam si sa facem milostenie. In Vechiul Testament vedem cu Cain si Abel au adus jertfa lui Dumnezeu. Amandoi. Doar cea a lui Abel a fost primita, pentru ca Dumnezeu stie care rugaciune e curata, si stie cine merita sa fie iertat. Noi suntem datori sa savarsim binele, sa ne ferim de cele rele pentru a avea speranta de mantuire. Iar preotii si credinciosii trebuie sa se roage pentru acele pacate ce au fost savarsite in viata si care din uitare sau din nestiinta nu au fost marturisite la spovedanie. Deci nu trebuie sa cadem in pacat crezand ca vom fi iertati indiferent de cele savarsite. Deci in viata trebuie sa ne caim de cele rele, iar pentru cele pe care nu le/am marturisit, sau le-am marturisit si nu am mai avut ragazul de a ne cai, de a ne duce canonul la capat, exista rugaciunea noastra. Cred ca m-am facut inteles.

    RăspundețiȘtergere
  10. Taman in aici se vede dreptatea lui Dumnezeu, care este una bazata pe iubire. Ca ne da posibilitatea cat suntem vii sa ne indreptam, iar cunoscand gandul nostru de indreptare din timpul vietii, la cei ce exista normal, ne iarta prin rugaciunea inaltata de cei vii. Dar, asta inseamna ca in viata sa mai treci pe la duhovnic pentru marturisire. Cu cat mai des, cu atat mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  11. Sa fiti sanatos parinte si sa ne invatati mereu ce e bine si ce e rau.Dar degeaba scrieti pe blog ca aici citim cei tineri nicidecum cei in varsta cu care ne contrazicem mereu sa nu isi mai ia batiste,prosoape,strachini de la balci si altele.Degeaba le spunem ca aceste obiceiuri nu sunt nimic inaintea Domnului ,deci ar fi mult mai bine daca dumneavoastra le-ati spune mereu ,poate poate vor invata ceva .Sper din toata inima ca oamenii sa nu se mai certe ,sa ia aminte ca Dincolo trec cu fapta ,credinta ,iubirea aproapelui nicidecum cu ce e in pod sau sifonier.

    RăspundețiȘtergere
  12. Multumesc de comentariu. Invat mereu si cu viu grai in Sfanta Biaserica. Mereu, mereu. Daca acum nu reusec deplin, poate ca cei tineri, la timpul cuvenit, cand vor prelua stafeta, vor face ceea ce e corect in mod corect.

    RăspundețiȘtergere
  13. Parinte foarte fain si bine spus.Dar sa va mai spun un adevar sa stiti ca conteaza foarte mult si de unde vine omul din ce parte a tarii.De ex.eu sunt de la Sebes-Alba.La noi nu se fac asa inmormantarile.Se dau doar un colacel si o lumanare la toata lumea care vine la iertaciune.Un prosopel parintelui si unul cantorului.Imi aduc aminte de parintele de la noi ca le spunea oamenilor ca daca au de gand sa deie rachiu in privechi sa-l anunte din timp ca el nu va veni la inmormantare si era foarte serios cu acest lucru si nu venea.Si asa oamenii au inceput sa lase acest obicei din cauza parintelui.
    Va doresc numai bine!!!!!Slavit sa fie Domnul!

    RăspundețiȘtergere
  14. foarte buna descrierea a unei situatii foarte raspandite si deloc 'de lauda' despre cum obisnuiesc ortodocsii (?!) din Romania sa faca inmormantarile.

    cu precadere in comunitatile rurale (dar nu e ceva exclusiv) 'a merge la mort' este un soi de eveniment monden, un soi de spectacol, de parca nu fiecare din participanti va ajunge chiar el insusi in siciriu.

    ***

    sa dea Dumnezeu sa avem cat mai multi preoti care sa se lupte si importiva acestort obiceiuri necrestineste precum si contra altor metehne ale poporului!

    RăspundețiȘtergere