miercuri, 5 ianuarie 2011

AGHEASMA


Iată că a venit ceasul să vorbesc şi despre un lucru ce în aparenţă constituie nici un interes, despre un lucru pe ca-l folosim zilnic pentru multe lucruri, fără a-i acorda importanţa cuvenită, fără a-i cunoaşte adevărata valoare şi putere.
Suntem în perioada prăznuirii botezului Domnului Iisus Hristos, Boboteaza, perioadă în care Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt şi la rugăciunea noastră sfinţeşte firea apelor, lucrează ca la crearea lumii cu materia, pentru a-i da omului posibilitatea de a se împărtăşi de curăţenia şi curăţia naturii primordiale.
Spuneam la început că apa este un element pe care-l folosim zilnic. De fapt, cred că nu există ceva în această lume  care să aibă legătură cu apa, fie că aceasta e băută, că e folosită la spălat, la stins focul, la prepararea anumitor lucruri, la şlefuire, la udat plantele şi tot aşa. Lucru curios este că în şcoală am învăţat că apa, H2O formula chimică, este inodoră, incoloră, insipidă. Are posibilitatea de a se transforma în stare gazoasă, lichidă şi solidă. La prima vedere e aşa de simplă încât s-a ajuns să se spună pentru lucrurile banale că sunt „apă chioară”. Şi totuşi apa este elementul ce a precedat viaţa „că cerurile erau de demult şi că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă” II Petru 3-5. Ba mai mult, în popor, se spune înainte de venirea copilului pe lume că mamei „i se rupe apa”, semn că se pregăteşte o nouă viaţă. În lumea modernă avem apă grea, apă tare, apă distilată, apă de colonie, apă oxigenată şi alte multe alte soiuri de ape folosite de om pentru nevoile vieţii.
Am lăsat pentru final partea care mă interesează mai mult. APA SFINŢITĂ, sau AGHEASMA. Şi vă mărturisesc că sunt momente în viaţă în care mă lovesc de lucruri sau oameni ce vor să inducă ideea că nu există Dumnezeu, că nu se vede, că nu face nimic. Ori un exemplu mai grăitor decât sfinţirea apei nu există, nu la îndemâna tuturor. E adevărat, ei zic că din cauza argintului, busuiocului, din cauza ionizării şi a altor lucruri nu se strică apa sfinţită. Ori vă mărturisesc că la noi la biserică nu avem nimic de argint, vă anunţ, spre ştiinţa tuturor că sfinţirea apei se face cu mâna, nu cu busuiocul şi că este de nerecomandat chiar să laşi busuiocul în agheasmă deoarece te poţi trezi cu un ceai de busuioc, fiindcă el, ca orice plantă, în contact cu apa ori încolţeşte ori putrezeşte. Şi continui să spun tuturor celor ce citiţi că agheasma se ţine în recipiente foarte curate, că e bine să nu se pună în sticlele de plastic în care au fost alte licori, deoarece plasticul păstrează anumite substanţe în el indiferent cât de bine a fost spălat (taman de asta sunt de unică folosinţă Pet-urile). Agheasma mare este apa sfinţită ce se bea în timpul anului numai cu dezlegarea duhovnicului, căci pentru alte nevoi se face agheasma mică sau sfeştania.
Aş dori să vă spun că la Bobotează apele Iordanului, acolo unde Hristos a fost botezat de Ioan, se întorc înapoi, pornesc în amonte, freamătă cunoscând pe Cel ce le-a creat şi le-a sfinţit.
Şi dacă în Evanghelia lui Ioan, în capitolul V,1-4 vedem cum odată pe an, la Vitezda apa era tulburată de un înger şi doar un singur om se putea vindeca, astăzi preotul tulbură apa, Duhul Sfânt o sfinţeşte şi se pot vindeca o mulţime de oameni. 
Evident că se poate vorbi mult despre agheasmă, dar e timp la Biserică. Eu sper că aşa cum vă potoliţi setea cu apa potabilă, că aşa cum vă spălaţi trupul şi hainele cu apa curată, să vă spălaţi  şi să vă adăpaţi sufletul cu apa sfinţită şi cu cuvântul lui Dumnezeu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu