vineri, 3 decembrie 2010

GRADINA ZOOLOGICA


V-aţi  întrebat vreodată de ce oamenii asociază lumea cu o junglă? De ce lumea se poartă ca în junglă aşa încât fiecare este pentru sine, celălalt nu contează  şi cel mai bun supravieţuieşte.  Teoretic e junglă în magazine, e junglă pe stradă, în circulaţie, la picnic, în şcoli şi în toate serviciile.
Şi totuşi nu este 100% junglă, deoarece nu toate animalele trăiesc în junglă. La şcoală am învăţat că sunt animale domestice şi animale sălbatice. Apoi am văzut, copil fiind, că mai există animale şi la grădina zoologică. Acestea din urmă sunt închise fără voia lor, fără să aibă vreo vină sau judecată urmată de vreo sentinţă. Sunt animalele acelea triste, fără vlagă în care oamenii aruncă cu firimituri, cu pietre sau sticle. Acestea trăiesc fără să simtă gustul libertăţii şi al hranei adevărate, procurate în felul în care Dumnezeu le-a înzestrat. Sunt păsări închise în colivii uriaşe care nu se pot bucura de aripi decât pentru câte un zbor scurt fără nici un orizont.
Aşadar oamenii pot fi şi ca într-o grădină zoologică. Şi zic asta gândindu-mă la oamenii care nu au decât un orizont restrâns de activitate şi aceasta impusă. Vorbesc de oamenii care nu se hrănesc decât cu ceea ce le este dat de alţii, de multe ori forţat. Neputinţa şi deprimarea mă dărâmă când văd copii cu ochii lipsiţi de lumina speranţei privind în gol aidoma puilor de animale din grădina zoologică, care născuţi în captivitate cred că aia este lumea adevărată şi aceea le este casa.
Cum oamenii sunt loviţi de semeni pentru distracţie, cum oamenii se înjosesc să prindă resturile de mâncare de la masa sătuilor, bucurându-se ca maimuţele grădinii zoologice la vederea bananei.
E cumplit să vezi cum şi noi, fără să sesizăm, puţin câte puţin, suntem înconjuraţi cu  garduri invizibile ce vor deveni închisoarea trupurilor. Observ cum se încearcă construirea unor colivii pentru închiderea minţilor şi îmi aduc aminte de cuvintele lui Hristos care zice să nu ne temem de cei care ucid trupurile ci de cei care ucid sufletul.
Deocamdată sufletul a rămas partea liberă a omului. Până când? Ne spune tot Hristos când zice că doar cel care va răbda până la sfârşit se va mântui.
Din nefericire pentru noi, în exprimarea libertăţii acordate de Dumnezeu am pendulat între două lucruri: junglă şi grădină zoologică. Şi cum e greu să facem o schimbare radicală, să-i oferim măcar sufletului libertatea de a alege ceea ce este bun, posibilitatea de a fi alături de Dumnezeu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu