Deşi îmi asum riscul de a supăra pe unii dintre cititorii mei, deşi unii mă vor privi cu dispreţ şi alţii cu oareşce admiraţie, trebuie să spun ce am pe suflet.
Nu ştiu cum înţeleg unii libertatea. Nu ştiu de ce libertatea unora se manifestă retrograd, cu tendinţă de a imita vieţuitoarele patrupede şi denaturând frumuseţea naturală cu care au fost creaţi. Nu înţeleg de ce se caută ca acele lucruri care sunt nefireşti să fie impuse ca normale, vezi homosexualitatea cu toate ramurile ei, minciuna, alcoolul, fumatul, drogurile. Bineînţeles acestea sunt recomandate doar în doze mici, că altfel dăunează grav sănătăţii. Să fim serioşi.
Acu spre argumentare am să vă spun un banc. Un bătrân de vreo 95 de ani a mers la ambasada unui stat civilizat să ceară azil. Bineînţeles că a fost întrebat motivul, ţinând cont de vârstă , iar bătrânul a argumentat astfel: „dragilor, în copilăria mea homosexualitatea era pedepsită cu moartea. În adolescenţă se pedepsea cu închisoarea pe viaţă. La maturitate cu amendă. La bătrâneţe deja se practică în libertate, ceea ce mă face să plec, până nu devine obligatorie”.
Şi dacă un pic credeţi am derapat am să vă spun că în copilăria mea era o vorbă care zicea: „băgaţi-aş sârmă-n rât”. Că porcului aşa i se face când se face rău şi strică tot. Iaca eu nu mai sunt copil dar văd pe zi ce trece tot mai multe persoane cu sârmă-n nas, că nu pot zice rât. Bine, nu i se mai spune sârmă azi, i se spune pierce, şi se pune şi-n nas, şi în buric şi în sprânceană şi în limbă şi în alte locuri ce nu merită a fi pomenite, că aşa e la modă. Mă gândesc cu groază să nu devină obligatorii. E cumplit numai când mă gândesc cum aş putea să arăt cu un belciug, că aşa se numea academic pe vremuri, în vreo parte a corpului pentru a fi trendy.
Revin la primele cuvinte ale postării. Nu am nimic cu nimeni şi nici cu libertatea nimănui de a se exprima. Eu doar privesc lucrurile din prisma a ceea ce m-a creat pe mine Dumnezeu să fiu, anume Om. Iar omul prin verticalitatea sa nu se poate asemăna cu animalele ce i-au fost date în stăpânire, fie chiar şi prin îmblânzirea lor făcută ci introducerea belciugelor în nas, zăbalei în gură, a frâului şi a lanţului
Acum, vă rog să mă iertaţi pentru punctul de vedere exprimat, şi vă asigur că mă rog ca cei care au asemenea obiecte prin corp, să fie feriţi fulger şi alte intemperii care au legătură cu metalele, nădăjduind totodată că poate cu trecerea timpului vor conştientiza că tot mai frumos ar arăta dacă s-ar păstra cum i-a creat Dumnezeu prin părinţii lor. Ceea ce este trist e că de multe ori chiar părinţii îşi încurajează fii la asemenea împodobiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu