joi, 9 septembrie 2010

CE N-AS DA SA MOR DISEARA

Cu  siguranţă că fiecare om s-a gândit măcar odată la clipa morţii sale. Nu e un subiect prea plăcut. Nu e chiar interesant să vezi cu ochii minţii cum îţi stă în coşciug, cum te însoţeşte cortegiul sau ce vei simţi, cum zic unii,  atunci când vei rămâne singur în cimitir. E chiar sumbru să vă aduc aminte de aceste lucruri, dar asta-i viaţa. Sau asta-i moartea, depinde cum vezi lucrurile.
Zilele astea am reascultat o melodie populară, în care imaginaţia autorului depăşeşte cu mult starea de frică, angoasa creată de prezenţa morţii pe lângă noi. Şi zice lăutarul aşa: „ ce n-aş da să mor diseară/ la trei zile să-nviu iară/ să văd cine mă iubeşte şi cine mă duşmăneşte/ cine de rău mă vorbeşte.”
Sunt foarte sugestive versurile. Reprezintă pe de-o parte seninătatea în faţa morţii, chiar dorinţa de a o înfrunta, iar pe de altă parte dorinţa de a trăi mai departe alături de cei dragi, cum ni se descoperă în continuarea cântecului, chiar dacă pe lângă ei mai sunt şi persoane care duşmănesc sau vorbesc de rău.
În general oamenii sunt resemnaţi în faţa morţii, nu cârtesc, ştiu sigur că e o situaţie în faţa căreia nu ai arme de luptă. Asta în ceea ce priveşte trupul căci, după moartea fizică nu se termină totul. Personal cred cu tărie, simt că urmează o altă viaţă care depinde întru totul de ceea ce ai făcut pe această lume, pe româneşte „ cum îţi aşterni, aşa dormi”.
Dacă revin la versurile cântecului, doresc să spun că într-adevăr la moarte vin şi cei care te iubesc, normal, dar şi cei care te urăsc, aceştia din urmă cu două scopuri. Unii pentru a fi siguri că ai murit, spre a lor satisfacţie, iar alţii cu părerea de rău că nu au apucat să-şi ceară iertare.
Asta-i  viaţa, sau moartea cum spusei mai sus. Oricum, ar fi foarte interesant ca la trei zile să poţi veni o fugă pe-acasă să vezi bârfa. Să vezi cum curg acuzele, cum se ceartă pe avere, cum doar mortul e de vină, cum că bine că te-ai dus şi ai scăpat de chin, cum că ai scăpat de chin şi pe cei din jur, cum că asta e şi n-ai ce-i face, că se uită, că trece şi cu asta basta. Off...era să uit. În amintirea mortului se face o cafea tare, se bea unul două sau mai multe pahare de ţuică sau vin, mai nou whisky şi bere, se pune ţara la cale cu puţină politică şi fotbal şi viaţa merge mai departe. Că vorba aia, „noi să fim sănătoşi , viaţa merge mai departe."

Căci ce am văzut afară, maï rau e ca-n mormânt !

9 comentarii:

  1. nu stiu altiii ce gandesc, dar eu cred ca mortiii trebuie sa i se acorde seriozitatea maxima, deoarece este un prag de trecere spre viata cea vesnica, fiind randuiti dupa faptele noastre, ori la lumina cea vesnica ori la locul osandei. si apoi nu cred ca la trei zile dupa moarte, sufletul mai gandeste la cele lumesti, trecatoare, ci poarta grija de cele viitoare,cum spune in slujba inmormantariii, nu mi se pare normal ca acest moment important al existentei noastre sa fie luat in ras sau tratat cu indiferenta, de asa zisi folcloristi. va reamintim de MIORITA, balada care intradevar prezinta in mod poetic acest pas(si alte doine si balade, creeate de adevarati traitori ai folclorului romanesc), si nu intr-un mod batjocoritor. eu am inteles mesajul postariii sfintiei voastre, dar nu cred ca acel cantec merita raspandit, pentru ca nu este folclor autentic care sa prezinte etapele vietiii la rang de arta, acordandui-se adevarata importanta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Merita, nu merita, vrei nu vrei, se asculta prin popor. Apoi, eu stiu ca mesajul meu e unul impotriva curentului lumesc. Vroiam sa accentuez faptul ca moartea este bagatelizata, ca fenomenul mortii este unul de parada.
    De altfel si din astfel de situatii poti invata multe, adica poti invata ce este bine SA NU FACI.

    RăspundețiȘtergere
  3. pai asta am spus in comentariul meu.nu sunt de acord cu bagatelizarea mortiii de catre niste persoane care se vor a fi folcloristi.

    RăspundețiȘtergere
  4. E dreptul lor. Noi trebuie sa ne vedem de ale noastre, ca sa nu ne facem de "folclor".

    RăspundețiȘtergere
  5. este important sa ne vedem de ale noastre, insa nu ajungem la desavarsire in munca pe care o prestam, daca nu ar exista ajutorul reciproc din punct de vedere al sfatului si al criticiii pe care o apreciati ca fiind constructiva. Mantuitorul spune ca sa ne ajutam si sa ne iubim unul pe altul si doar asa ne vom mantui, nu singuri.este bun lucru sa ne vedem barna din ochiul nostru, dar cateodata mai trebuie sa scoatem paiul din ochiul celuilalt, pentru a putea el sa ne scoata barna, ca cei mai usor de scos un pai sau o barna? nu cred ca daca ne exprimam o opinie ne facem de ,, folclor'' atat timp cat aceasta este argumentata. daca ne vedem mereu de ale noastre de teama sa nu ne facem de folclor,apoi se va distruge totul. s- ar alege praful de tot. este bine sa stii ce si cand sa spui, dar nu sa stam si sa ne vedem de ale noastre mereu. opinia mea.......

    RăspundețiȘtergere
  6. Cine e fara de pacat sa arunce primul cu piatra.

    RăspundețiȘtergere
  7. Parinte blagosloviti!
    Tot ce spuneti amindoi este corect.Dar trebuie tact si dragoste.Ca sa-l corectezi pe cineva frate Gheorghe trebuie DRAGOSTE ADEVARATA

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc de vizita si de comentariu. E adevarat, de multe ori lucrurile marunte, problemele cotidiene ne despart, fara a lasa adevarata dragoste sa se dezvolte. Nu vreau sa para corect numai ceea ce spun eu. Vreau sa scoata in evidenta problemele cu care oamenii se intalnesc pe cararea vietii, probleme in fata carora multi nu stiu cum sa procedeze.Ο Θεός να ευλογεί

    RăspundețiȘtergere
  9. ma simpt onorat ca un parinte din grecia, tot un purtator al numelui SF. GHEORGHE, sa urmareasca comentariile mele asupra unui subiect postat de parintele victor. multumim pentru sfat,dar cum am spus mai sus, nu cred ca daca ne exprimam o opinie suntem fara dragoste, atat timp cat aceasta este argumentata. si apoi nu-mi permit si nu-mi voi permite sa corectez pe parintele, eu nu am experienta sfintiei sale si nici cultura teologica,desi sunt si eu student la teologie.dar mai ales nu am harul, ceea ce ma face sa-l iubesc si sa-l respect pe parintele si mai mult, care imi este model pentru slujirea preoteasca.mi-am exprimat o opinie care poate sau nu sa fie impartasita de autor sau de cititori.MULTUMIM. Ευλογεί και Συγχωρέστε

    RăspundețiȘtergere