ALO! ALO! N-AM SEMNAL

Să presupunem, chiar dacă pare absurd, dar să presupunem că în urma unor rugăciuni făcute din tot sufletul, Dumnezeu te ascultă şi-ţi promite că în urma rugăciunii făcute vei avea posibilitatea ca în cazul unei greşeli ce înseamnă condamnarea ta pe vecie, să-L poţi contacta cu un ultim telefon, aşa cum se întâmplă cu unii deţinuţi din lumea reală.

Evident că de bucurie că ai numărul de telefon cu care poţi vorbi cu Dumnezeu  suni pe toată lumea, le spui ce ai dobândit tu, ce şansă fantastică ai de a scăpa de vreo condamnare, că eşti un privilegiat. Apoi, ca tot omul care-şi simte spatele acoperit, începi să abuzezi de noua ta viaţă. Ca o paralelă dacă vreţi, teribilismul unor persoane în faţa legii, care având pe cine sus-pus, nu se sinchisesc să înfăptuiască anumite fărădelegi ştiind că nu vor fi niciodată pedepsiţi.

Dar să revenim la omul nostru care foarte fericit uită de faptul că trebuie să păstreze o anumită conduită,să se poarte într-un anumit fel, să aibă o conduită ireproşabilă faţă de semeni şi faţă de sine în cele din urmă. În fericirea că are telefonul lui Dumnezeu uită în cele din urmă de celelalte numere din agendă, acele numere nu mai contează, nu îl pot ajuta cu nimic, el îl are pe Dumnezeu şi e de ajuns.

Trece timpul, şi cu prea marea încredere în numărul de telefon, şi ideea că tot ceea ce face e bine şi e făcut în numele Domnului uită cu totul de oameni, îi tratează cu indiferenţă la început, apoi îi persecută. Vă sunt cunoscuţi astfel de oameni? Mie da, îi văd mereu, pe aceia care cred că au telefon direct cu Dumnezeu şi care cred că indiferent ce vor face aici pe pământ doar un telefon vor da şi vor fi absolviţi de orice vină.

Trece vremea omul din povestea mea cade în plasa plăcerilor perverse şi plăteşte cu moartea. Senin în faţa morţii, chiar trufaş zice: „ voi da un telefon şi voi scăpa”. Zis şi făcut, formează numărul , sună şi cineva răspunde clar „da!”  „Alo!, Doamne, sunt eu, ştii mi-ai dat numărul asta, alo, mă auzi?” La celălalt capăt se aude aşa „ nu te aud, e slabă legătura, nu ai semnal, revino mai târziu” şi se închide telefonul. E prea târziu, e degeaba, e valabil doar un apel, e pierdut pe vecie. Pe lângă el trec oamenii fără telefon, ei nu au avut numărul lui Dumnezeu, ei se duc direct la El acasă, îi aşteaptă cu uşa deschisă, ei cunosc drumul, pentru că ei au vorbit toată viaţa cu Dumnezeu, nu prin telefon, ci prin rugăciune, că la rugăciune nu se pierde semnalul.

Aţi auzit? Alo? Nu vă aud! Poate dacă doar faceţi un comentariu, că aşa vă văd şi eu şi toată lumea.