luni, 28 iunie 2010

HOROSCOPUL

E o chestie şi cu horoscopul acesta. Foarte multă lume nu pleacă la drum sau la serviciu până nu citeşte sau ascultă horoscopul. Vor să vadă ce spun stelele, astrele, care între noi fie vorba nu sunt nimic altceva decât nişte corpuri cu textura apropiată de a pământului, ori dacă nu, având o compoziţie gazoasă, de gheaţă sau metalică. Nimic deosebit, nimic ieşit din comun. Unde pui că ele au fost create ca şi pământul de Dumnezeu, ca atare nu au proprietăţi deosebite în coordonarea vieţii umane. Poate cel mult, poziţionarea lor în anumite momente ale anului pot avea influenţe asupra forţei de gravitaţie a lucrurilor înconjurătoare, sau a temperaturii. Dar de aici şi până a influenţa starea banilor de la bancă e mult de tot.
Şi totuşi, ca orice muritor şi eu la un moment dat am urmărit horoscopul. Frumos, îmi spunea de succes în dragoste şi eu eram însurat, îmi spunea duduia de la televizor că e posibil să am o întâlnire de afaceri şi eu trebuia să merg la sapă, îmi prevestea că e posibil să am dureri de cap din cauza şefilor şi eu aveam bătăi în palmă.
Horoscop, asta e. Dar am mai încercat, nu m-am lăsat. Am zis că poate nu ştiu eu, că o fi ascendent în altă zodie, o fi cu vreo conjunctură a lui Jupiter cu Saturn, o fi de la luna nouă sau de la Mercur. Nimic. Nu mergea nimic.
Şi normal că nu avea cum să meargă, că viaţa omului nu are nici o treabă cu horoscopul. Că dacă ar fi să muncim şi să ne bucurăm  după cum ne spune horoscopul am muri de. Comicul începe când se întâlnesc două  persoane pentru o relaţie şi după  ce ea sau el întreabă „ ce zodie eşti?”, urmează un pic de linişte şi concluzia „ nu cred că va merge, eu sunt Scorpion şi tu Berbec, nu suntem compatibili”. Bineînţeles că există şi reversul celor care s-au căsătorit din compatibilitate, şi au dat înainte ca Racul. Dar daca aşa a spus horoscopul………. .
Ei, fraţilor, nu vreau să supăr pe nimeni, vreau decât să spun că libertatea  pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu trebuie speculată pentru un trai care nu trebuie să fie ghidat nicidecum de horoscop. Că libertatea deciziilor vin din conştiinţă şi din credinţă. Că nu contează la ce oră te-ai născut, în ce an sau lună, ci contează ce ai făcut după ce ai venit pe lume, cum ai folosit timpul. Nu e important că eşti Taur, în semn de foc născut în anul Porcului, ci e important să ştii că eşti om creat după chipul lui Dumnezeu, şi că o mai mare cinste ca asta nu există în întreg universul.
Şi când vă spun aceste lucruri, cu siguranţă nu am consultat horoscopul, poate şi de frica faptului că azi ar fi trebuit să fiu pe o plajă însorită dintr-o ţară exotică, că aşa le-a fost prezis săgetătorilor.
Şi cum nu s-a împlinit previziunea, mă văd nevoit să vă spun că „ vrabia mălai visează” atunci când se uită după cai verzi pe pereţi.

duminică, 20 iunie 2010

CREIONUL

Un copil îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă: - Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine? Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului: - E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare. Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el. - Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea! - Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna oameni care trăiesc în bună pace cu lumea. Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este să ne menţinem pe drumul drept. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta."
Ce frumos e să fim ca şi un creion care să aibă o mână de conducător(Dumnezeu), care să aibă nevoie de o ascuţitoare(necazuri care nu ascuţă în cele ale vieţii), dar şi de o radieră. Căci nu putem fi mereu perfecţi. Dar există şansă de ştergere. Dar cel mai important este interiorul creionului. Doamne ajută-ne să putem înţelege această pildă pentru a fi cât mai buni şi să lăsăm urme demne de urmat.

http://www.ortodoxiatinerilor.ro

miercuri, 2 iunie 2010

GHICI GHICITOAREA MEA

Sunt momente în viaţă când crezi că unele lucruri sunt foarte importante, că doar lor şi numai lor trebuie să le dai atenţie, că de ele atârnă totul, că restul sunt insignifiante. De prea multe ori noi oamenii  supraevaluăm lucrurile mărunte, lăsând în umbră pe cele cu adevărat valoroase.
Sunt şi lucruri de care suntem dependenţi şi  pentru care la momentul respectiv nu avem alternativă.
Astfel se face că în pruncie suntem dependenţi de alăptat şi legănat, universul copilului fiind marcat de aceste activităţi. Creştem şi mergând la grădiniţă credem că lumea întreagă se bazează pe construcţia cuburilor, pe zornăitul camioanelor de plastic şi pieptănatul păpuşilor. Apoi clasele primare sunt cele care ne descopereau nouă, celor maturi de astăzi, lucrul cu traforajul, iar celor de azi jocurile pe calculator, toţi copiii fiind obsedaţi, fiecare la timpul lui, de aceste jocuri ale copilăriei care devin de prea multe ori mai importante decât familia.
Nici perioada gimnaziului nu e de neglijat, pentru că personal îmi aduc aminte că jucam ore întregi de fotbal, eram vara mai tot timpul la scăldat şi iarna la sanie. Aceste lucruri mi se păreau a fi adevărata viaţă, nu concepeam ca cineva să schimbe ritmul, bioritmul acelor zile.
Normal că adolescenţa are ale priorităţi, freza de exemplu, cum stă părul, ore de privit în oglindă, lucru valabil pentru fete şi băieţi; probarea de ţinute şi ascultarea unui tip de muzică în cercul de prieteni care normal şi tipic vârstei sunt mai importanţi decât orice pe lume.
Trece timpul te trezeşti proaspăt căsătorit şi constaţi că cel de lângă tine este totul, până apare copilul care îţi schimbă opţiunea şi ai face orice pentru el. În această perioadă unii se căsătoresc cu jobul, orele de muncă şi dorinţa de afirmare depăşind orice alt sentiment.
Maturitatea îşi schimbă planul şi crezi că cel mai important în viaţă e să ai o casă mare şi o maşină belea, pentru care apar ratele la bănci şi firele albe de păr.
Şi uite aşa vine bătrâneţea. La tinereţe nici prin minte nu-ţi trece că poţi vreodată bătrân. Şi te gândeşti că odinioară erai ahtiat după lapte, apoi după sucuri, apoi o bere, o tărie, un vin, apoi gerovital, ceaiuri şi poate că iar lapte.
Înainte cădeai fără să te doară, fără să-ţi rupi nimic. Apoi te loveai şi chiar dacă te durea nu spuneai, apoi de doare fără se te loveşti şi te rupi fără să faci nimic.
Întrebarea mea este: ce e cel mai important în viaţă? În această ecuaţie L-am exclus pe Dumnezeu, deoarece în toate aceste perioade ale vieţii noastre El este o cantitate neglijabilă, din punctul nostru de vedere, deoarece în fiecare vârstă Dumnezeu nu  este niciodată pe primul loc. Poate doar pe patul morţii, despre care nu am spus nimic.
Deci ce e mai important în viaţă? 
Şi zic asta deoarece Biblia ne spune prin cuvântul lui Hristos: „căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă”.
Ghici ghicitoarea mea? Ce ziceti?