Circulă pe net de ceva vreme o istorioară plină de înţeles, care nefiind semnată de nimeni mi-am permis să o postez şi pe blogul meu, pentru a fi citită de cei care cred că în viaţă doar ei cunosc totul, şi că ceilalţi sunt nişte neştiutori. Astfel, poveste sună cam aşa:
O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit.
În prima dimineaţa din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon .
CE CEARCEAFURI MURDARE ÎNTINDE VECINA NOASTRĂ ÎN BALCON... !
Cred că are nevoie de un nou detergent sau poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile !
Soţul ei privi şi rămase tăcut.
Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.
După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mut mai curate şi îi spuse soţului ei: Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţându-o altă vecină!?
Soţul ei îi răspunse:
"Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre ! "
Aşa e şi viaţa! Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi...
..cu mare talc. Conform proverbului ,, vezi barna din ociul tau si apoi paiul din ochiul altuia". Din pacate, e greu uneori sa le vedem pe ale noastre si mult mai usor sa spunem pe cele de pe langa noi.
RăspundețiȘtergere