marți, 12 ianuarie 2010

LASA CA MA FAC EU MARE



Am mai vorbit de câteva ori despre trecerea timpului, am mai vorbit şi despre idealurile copilăriei, am vorbit de jocurile copilăriei şi tradiţii, dar nu am pomenit despre gândul "omului mic" şi dorinţa lui de a fi mare.
De multe ori mi s-a întâmplat sau poate că vi s-a întâmplat ca dorind să faceţi anumite lucruri să vi să spună: "nu acu', când vei fi mare ai voie". Şi invariabil primul gând era să spui:"lasă că mă fac eu mare, vă arăt eu!"
Şi dacă am crescut acum şi pot face ce vreau nu sunt mai fericit. De fapt acum nu mai are nici un farmec. Acum pot face tot ce vreau, dar nu pot face decât ceea ce trebuie să fac, pentru că acum sunt adult responsabil, sunt om cu capul pe umeri, nu mai sunt mânat de dorinţa copilului pus pe şotii.
De fapt postarea ar trebui să se refere la altceva, anume la cei care acum au ajuns mari. La cei care au fost şi ei copii, la cei care şi-au dorit să fie mari şi au ajuns aşa de mari încât nu le mai dai cu prăjina de nas.
Vedeţi, Dumnezeu are scări şi de urcat şi de coborât, şi nu lasă nimic la întâmplare, deşi poate aşa ni se pare. Omeneşte vorbind, văzând pe cei care au fost mici şi acum sunt mari, că au uitat de unde au plecat şi nu-şi încap în piele de înălţimea lor, îi judecăm şi îi invidiem. Greşit, ar trebui să le plângem de milă.
Vă spun asta deoarece într-o discuţie cineva se plângea că cel cu care a copilărit, cu care a bătut coclaurile şi bălţile, ajuns într-o mare demnitate, nu l-a băgat în seamă la o înmormântare, mascându-se după moda americană în spatele unor ochelari fumurii, poate cu gândul că cel care a rămas la munca de jos să nu se ducă să-i ceară vreun favor. Jenant şi trist, dar e posibil să-şi piardă demnitatea şi să ajungă.......
În aceeaşi discuţie altă persoană spunea că a întâlnit reversul întâmplării de adineauri. Spunând că fiind într-un mare necaz, fără să ceară ajutor, a fost întâmpinat şi ajutat de cel cu care cu ani în urmă împărţea bucuria copilăriei. Frumos şi pilduitor gest.
Probabil că printre cei ce citesc această postare se regăsesc şi persoane care doresc să fie mari şi persoane care au ajuns mari.
MORALA? Poţi să fii mic dar să fii la înălţime; degeaba eşti mare dacă eşti de cea mai joasă speţă.

4 comentarii:

  1. Exista un proverb -"Parintii,fratii,surorile iti sunt dati de Dumnezeu ,insa prietenii ii alegi".In situatia relata de dumneavoastra acestii ochelari fumurii a fost prieten in copilarie,pentru ca asa a fost dat sa fie, pentru ca intr-o comunitate asa de mica ,cum este la tara ,nu ai cum sa nu fi prieten cu cineva.Insa adevarata prietenie o vei descoprii atunci cand apar diferentele sociale(din punctul meu de vedere BANII-in acel contest).Exemplu de valoare morala cum vad eu transpusa aceasta situatie - "Eu am ajuns MARE AM OCHELARII ARMANI si tu de acum nu te mai poti compara cu mine,daca vrei sa iti arat ca sunt mai bun ca tine, ne eatalam puterile,cu masinile acum ,pentru ca eu nu mai am caruta sa pot vedea daca calul meu il rapune la tras pe al tau"cam asa vad eu situatia.Da ii plang de mila ,dar si celui care s-a simtit ofensat de faptul ca fostul lui prieten la facut se se simta indignat de OCHELARII FUMURII.Unde este coloana lui vertebrala de s-a simtit asa de ofensat,si de ce nu a cedat el sa mearga sa il salute (este o rusine sa faci tu primul pas?),a simtit cumva, ca el este mai prejos fata de omologul sau.Stau si ma intreb cum va trata sau cum va privii el trei oameni:
    -unul intelectual
    -unul cu bani
    -unul sarac

    cu siguranta va va incerca sa i se alature celui cu bani.

    Imi cer scuze pentru gramatica mea, si sper ca nu m-am abatut de la subiect,dar trebuie sa privim lucrurile in adevarata lor esenta si sa nu judecam pe altii ci sa avem grija ca noi sa nu facem aceleasi greseli ca si ei.


    Cu stima,
    George STANCU (Gabi Mosu pentru cei care nu ma cunosc sub numele adevarat)

    RăspundețiȘtergere
  2. Gabi, coloana vertebrala e facuta se se mai si cocoseze. Probabil ca verticalitatea omului simplu se remarca prin nedumerire, caci pentru omul simplu e ceva normal sa-ti recunosti originile. El a ramas contrariat nu pentru ca purta ochelari, ci pentru ca ochelarii il impiedicau sa vada taman ceea ce era de vazut.
    In alta ordine de idei, cel sarac se va alia mereu cu cel sarac, chiar daca asta inseamna sa traiasca dupa sfatul intelectualilor si la mila, ajutorul sau sprijinul celor cu bani.

    RăspundețiȘtergere
  3. imi aduc aminte de un film pe care l-am vizionat de mai multe ori cu placere ...un personaj din acest film spune,dupa ce tot ce avea el mai de pret arsese "tot ce are omul in viata incape intr-o cutie cu chibrituri"...(divagatia o faceti dumneavoastra cei care cititi)

    RăspundețiȘtergere
  4. Parinte,

    Delicat subiect ati mai deschis.
    Eu cred ca cei saraci, dar cu inima curata, sunt mai bogati decat bogatii lumii.......
    Cat de sarac ai fi, vor exista oameni mai saraci ca tine......si cat de bogat ai fi, vor exista oameni mai bogati ca tine....
    Cineva, mi-a spus odata, cu multi ani in urma, sa nu ma mai compar niciodata cu cei din"urma" mea......ci dimpotriva, sa ma compar cu cei "dinaintea" mea, astfel incat sa incerc sa-i ajung si chiar sa-i depasesc,pentru ca numai asa ii poti ajuta pe cei din "urma". Saraci sau bogati, toti avem la indemana o mare bogatie, pe Dumnezeu deasupra capului, ramane la alegerea noastra cum vrem sa fim

    RăspundețiȘtergere