luni, 11 mai 2009

DE VORBA CU DUMNEZEU

De multe ori m-am intrebat care era limba primilor oameni, ce limba vorbeau Adam si Eva in paradis, ce limba au vorbit pe urma pe pamant, in ce limba au vorbit cu Dumnezeu in rai.
Normal ca au fost momente, cu mult timp in urma cand ma intrebam cum poate cineva sa stea de vorba cu Dumnezeu.
Apoi, cand am avut nevoie de Dumnezeu, cand era musai sa vorbesc cu El, cand nu mai aveam cu cine sa vorbesc, am descoperit metoda, limba, modul de a vorbi cu Cel care mi-a dat posibilitatea sa marsaluiesc prin acest camp de lupta minat care este viata.
Dupa ce am descoperit cum sa vorbesc cu Dumnezeu, zilnic purtam o discutie. Eu normal doream multe lucruri de la El, le ceream mereu, doream sa cunosc multe dar nu pricepeam tot. Azi se intampla la fel, cer multe, pricep putin, si iar cer, mereu, mereu.
Intr-o zi, ma gandeam eu, ca si cum Dumnezeu nu m-ar auzi.......Doamne, nu te-ai saturat de cate ti-am cerut? Merit eu sa am tot ceea ce mi-ai dat? De ce Doamne cand vorbesc cu Tine nu ma dai intr-o parte ca sa asculti si pe altii.
Dar Dumnezeu care aude si vede toate, m-a auzit si acum, si mi-a raspuns, in cel mai simplu mod. Doar ce termin eu ce aveam in gand ca vine fata si-mi zice,, tati, imi dai bani sa mai iau si eu inghetata?" Si zic,,pai iar ma, doar ce ai mancat una". ,,Hai ma tati, doar una!" ,,Bine, du-te si ia".
Ce nu face un parinte pentru copilul sau, chiar daca de multe ori nu lasa sa se vada lucrul asta.
Eeeee, Doamne mi-ai facut-o si acum am zis pe urma. Cam asa sunt si eu, vin mereu si zic ca si copilul meu, macar una Doamne, macar de data asta, macar acum.........
Si sa stiti ca atunci cand eram elev am invatat ca prin vorbire, prin dialog, prin comunicare invatam multe. Eu am invatat in ultimul timp sa vorbesc si mai mult cu Dumnezeu, chiar daca putin, imi gasesc cuvinte si pentru a-I multumi si a-mi cere iertare ca prea des il deranjez cu problemele mele, fara sa ma gandesc ca altii chiar au mai multa nevoie de El.
Aaaa, si sa nu uit, exista totusi o limba pentru a comunica cu Dumnezeu, e universala, se numeste RUGACIUNE, pentru ca rugaciunea este scara care face legatura intre om si Dumnezeu, este scara care urca vorbele nostre catre El si coboara binecuvantarile Sale peste noi.
Mai mult decat atat, RUGACIUNEA este o limba care se invata usor.
Tu vorbesti aceasta limba?

2 comentarii:

  1. Multi oameni stiu sa vorbeasca si multi nu prea stiu sa vorbeasca..corect atat intre ei cat si cu Dumnezeu! Omul astazi nu mai stie ce este cu el si cum sa se comporte in relatia cu semenii sai si cu Dumnezeu..pt ca multi au uitat de Dumnezeu si mai grav au uitat chiar de ei..ce e cu ei , unde sunt si incotro se indreapta.
    "Procesul acesta de modernizare" in care ne aflam, ameninta cu distrugerea nu numai a oricarei traditii, ci si a sensului si a normelor, a identitatii de sine a omului, a aptitudinilor sale social-morale si chiar a mediului lui inconjurator.
    Azi , omul a devenit o resursa..si singura intrebare care conteaza in lumea"postmodernista" este:"ce ti-ai dori sa crezi?",iar gustul a devenit mai important decat continutul.In general oamenii azi, dupa parerea mea, sunt mai mult confuzi decat convinsi chiar de propriile lor crezuri, au o idee vaga despre felul in care propriile sale crezuri le influenteaza viata intr-un mod cert, concret.
    Ideologia de azi ce predomina si se vrea integrata incet dar sigur in mai toate sferele societatii, sustine "moartea oricarui adevar":
    Mai mult, unii au ajuns sau tind sa imbratiseze si sa abandoneze credinta in functie de cererile momentului, ori de cate ori li se pare potrivit sau de folos:" am incercat crestinismul pentru o vreme, dar pur si simplu la mine nu a mers!"- poti auzi astazi!
    Ar mai fi multe de zis despre omul "inconfundabil" de azi dar ma tem sa nu ma abat prea rau de la subiectul temei..acela de a sti cum sa vorbesti cu Dumnezeu. Eu, personal, incerc in fiecare zi sa-mi feresc aceasta "limba" de greseli intentionate sau nu..si ma rog si -I multumesc Domnului pentru urmatoarele:

    RăspundețiȘtergere
  2. -pentru a-mi fi ingaduit sa Il pot ruga, sa-L iubesc si sa ma inchin Lui.
    -pentru a fi sadit in mine nadejdea iertarii si a fi inceput sa intrezaresc..departe departe putinta mantuirii!
    -recunoscator sunt peste orice posibilitate de exprimare in banalele si slabele noastre vorbe omenesti, pentru a fi dobandit macar in parte, calitatea de "prieten" al lui Hristos.
    -pentru ca m-a socotit in masura a intelege si a fi cu desavarsire convins ca El este Adevarul, Calea si Viata.
    -pentru ca mi-am putut insusi spusa lui Dostoievski, referitor la ce am spus mai sus despre adevar...:"de mi s-ar dovedii in modul cel mai indubitabil, pe patul de moarte fiind, ca nu Hristos este adevarul, ca adevarul e altul-daca demonstratia ar fi incantabila si covarsitoare- n -as sta nici o clipa pe ganduri..as alege sa raman cu Hristos, nu cu adevarul!"
    -pentru ca mi-a dat voie sa ma impartasesc cu preacuratul Sau Trup si scump Sangele Lui.
    -pentru ca imi pot da seama acum ca orice fapta rea , josnica imi este numai izvor de amaraciune si tulburare, iar faptele bune si frumoase sunt singurele ce-ti dau pace si multumire.
    Il chemi pe Hristos la telefon?? cum spuneai si tu , parinte Victor, sau ironizai.Nici nu e nevoie pentru unii de o chemare, pt ca EL e mereu prezent, gata sa intre pe usa deschisa a inimii si capabil de acte caracteristice frumusetii launtrice, pe care si noua n le propune, propovaduindu-ne ca ne sunt mereu accesibile: iertarea,uitarea, discretia, degajarea de meschinarii si maruntisuri, ura si alte multe stupiditati a caror jalnica inferioritate si acuta nocivitate ne-a spus-o si ne-o destainuie de fiecare data...mai dureros!
    Inchei cu un simtamant de impacare generala ce incepe sa ma cuprinda incet...care impacare?? Cu Dumnezeu, cu oamenii si cu ...lumea, cu oamenii care-mi vor raul, cu cei care mi-au gresit..cu cei carora le-am gresit eu, si in cele din urma, lucru care este mult mai greu, dupa parerea mea...cu mine insumi! ;)

    RăspundețiȘtergere