marți, 31 martie 2009

EXISTA OGLINDA ADEVARULUI?

De multe ori m-am intrebat daca exista vreo oglinda care sa exprime perfect realitatea, ceea ce se oglindeste in ea. De ce ? Asa, pentru ca de multe ori mi se pare ca eu, cel reflectat in oglinda, nu ma regasec in ceea ce vad. E o imagine rece, lucida dar falsa a unei persoane, repet, persoane care ere si un suflet. De aia mi s-a parut ca oglinda minte, pentru ca nu reflecta si sufletul. Ea arata trupul dar nu si simtirile, trairile,durerile sau bucuriile.
,,Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie."Facere 1-27
Asa scrie in Biblie, ca omul e facut dupa chipul lui Dumnezeu, si trebuie sa tinda spre asemanarea cu El, ceea ce inseamna ca doar chipul, fizicul, e numai o parte din ceea ce vad in oglinda.
Acu' daca se intreaba cineva de ce pun asa problema, vine si raspunsul. Nu stiu daca cineva are timpul sa se uite cu adevarat in oglinda, si nu pentru pieptanat, rujat, spalat..... ci pentru a vedea ceea ce nu se vede in oglinda, pentru a vedea lucrul care e raspunsul unei intrebari ce framanta pe multi oameni si care suna asa : ,,CARE ESTE ROSTUL MEU PE PAMANT?"
Da, care este? De ce m-am nascut, de vietuiesc in jurul acestor oameni? Ce trebuie sa invat de la ei, si ce trebuie sa invete ei de la mine? Am un rol in acest puzzle urias, sunt o piesa pusa la locul ei, functionez la parametrii stabiliti?
Normal ca acesti termeni tehnici sunt folositi ciudat, dar ideea este, sunt eu ceea ce Dumnezeu m-a lasat sa fiu, sunt eu chipul Sau?
La inceput nu stiam, ca nu ma uitasem in oglinda atent, cautasem oglinda adevarului, si nu exista. Dar cu toate acestea exista o oglinda magica, la indemana tuturor, aceasta oglinda se numeste LUME, si in lume fiecare se oglindeste, se vede, se distinge in cea mai curata expresie pe care nici o oglinda nu o poate reda. Este oglinda existentei noastre.
Nu crezi?
UITA-TE si tu in oglinda!

joi, 26 martie 2009

CURATENIE GENERALA

Asta e cuvantul de ordine in aceste zile. Toata lumea este intr-o forfota, intr-o fierbere apocaliptica .De ce? Pai cum de ce. Vine Pastele, si nu e curat. Totul este intors pe dos, casa e golita, peretii zugraviti, carpete, covoare, haine toate scoase la aer, pomii varuiti, ce mai zor nevoie, e timpul scurt. Si stiti ce? Daca nu ar fi vorba de curatenia generala, repet generala, nu m-as agita. Dar generala inseamna si corpul si sufletul.
Zice cineva ca vine Pastele si trebuie sa fie curat, "ca te vede lumea si te rade", ceea ce este partial adevarat, dar Dumnezeu nu te vede? Sufletul cum este? E curat?
Un exercitiu de sinceritate ne-ar demonstra ca daca s-ar vedea mizeria de pe suflet, asa cum se vede cea de pe corp, am fi negri, raiosi cu rani din cauza mizeriei. Dar nu se vede aceasta mizerie cu ochiul mintii, ci cu cel al sufletului.
Daca un un bec e murdar lumina lui este slaba, nu vezi bine, daca un suflet e murdar nu-l vezi bine pe Dumnezeu.
Si toata lumea uita ca va veni momentul cand se va striga ,,VENITI DE LUATI LUMINA"! si se vor buluci sa ia lumina invierii pentru a o duce in casele curate, pentru sufletele murdare.
Ce bine ar fi daca ne-am curati si sufletele, prin spovedanie, prin cainta, sa fie curatenie cu adevarat  generala.
Ce bine ar fi sa avem lumina, sa stralucim de curatenie, nu ca sa nu ,,ne rada lumea", ci ca sa-l putem vedea pe Dumnezeu.

luni, 23 martie 2009

DOAMNE FERESTE

De cate ori nu am auzit asta. De cate ori nu am spus asta fiecare dintre noi. E corect spus si simplu si curat, caci omul se fereste singur de multe lucruri, se pazeste cu strasnicie pe sine si pazeste si toate lucrurile sale. Corect zic inca odata ca doar de asta traieste in lume. Are usi cu chei multe, masinile au alarme, cainii sunt strajeri la tot omul, camere de luat vederi peste tot, banii la banci si medicamentele la capatai, sa pazeasca sanatatea.
Dar m-am departat de subiect, are omul paza peste tot, dar tot zice ,,Doamne fereste". Asadar nu e buna paza, nu sunt de ajuns lacatele? Nu, nu sunt. Ca ele pazesc doar ceea ce se poate fura de toata lumea. Treaba e ca omul mai are si un suflet, iar el are paza de la Dumnezeu, si de aceea din instinct, din suflet zicem ,,Doamne fereste", că lacat pentru suflet, caine pentru suflet, camera de luat vederi pentru suflet nu avem, doar pe Dumnezeu il avem pazitor.
Si stiti ce, mai zic odata, e corect si bine asa, ca ,,oala acoperita nu da musca-n ea" adica daca te afli sau nu in primejdie, e bine sa fii pazit, ocrotit, linistit, ca poate ..........ceasul rau, pisica neagra, marti 13 .......Doamne fereste .

joi, 19 martie 2009

MAI MULTA LUMINA

Am fost la oras. Forfota, claxoane, fum, nervi, graba mare, timp scurt. Oamenii incruntati, negri de griji cu capul plecat si mersul iute misunau in toate partile. Cam mult intuneric zic, cam mult, si gandul imi zboara la ce a zis Dumnezeu la facerea lumii ,,sa fie lumina". Da, si a fost lumina si a vazut Dumnezeu ca e bine. Bine, zic eu grabit, mai bine merg cu metroul ca e mai repede, si cu gandul la lumina cobor in pamant pe scara rulanta. Acolo, semiîntuneric, mai bine ca afara, oamenii tot negri, de griji, de boala, capul plecat. In timpul mersului ma tot gandeam la lumina si atunci a inceput un joc fascinant de lumina si intuneric, intuneric si lumina prin tunelul slab luminat al metroului. Intr-o statie era lumina multa, si, ciudat statia era aproape goala, nu erau pasageri, caci multi pasageri se suiau in statiile unde era putina lumina, unde erau peretii murdari.
Ce chestie zic, Goethe, pe patul mortii a exclamat: ,,lumina, mai multa lumina"! Dar zic eu, cum se poate ca peste tot, totul e luminat, reclame luminoase, vitrine, masini, haine, toate sclipitoare dar nu e lumina. Apoi zic, pai nu e, ca nu are in ce sa se reflecte, pamantul e negru, cerul e cenusiu, oamenii sunt incruntati, totul e opac, e fals.
Am terminat treaba si am plecat, ca sa nu ma prinda noaptea cand nu mai e lumina deloc. In metrou un copil cu o iconita in mana, cersea. Avea ochii limpezi si am vazut o lumina, venea din sufletul lui si de la Hristos cel din iconita ce o tinea in mana, si zic, daaa, Hristos e lumina lumii. De aia nu mai avem lumina, nu-L mai avem pe Hristos in noi, nici macar in mană, in iconita.
Deci lumină, sa fie mai multă lumină! .AMIN

duminică, 15 martie 2009

AM PROGRAMARE LA DUMNEZEU

Suna ciudat nu? Cine a mai auzit de programare la Dumnezeu. Asta e consecinta timpurilor traite in aceste zile.Toata lumea pe fuga.
Si intreb pe cineva...,,ce faci?", pai zice ,,plec pe la oras, maine sunt la targ, poimaine sunt la banca ,raspoimaine am programare la dentist apoi am examen, apoi ........."apoi tot asa. Si ma mananca limba si zic ,,da mai poti asa continuu, in ritmul asta?". Raspunsul vine prompt ,,m-a tinut Dumnezeu pana acu". ,,Aaaaa, zic eu, deci se vede ca ai programare si la Dumnezeu". Si cu capu-n jos raspunde ,,ma mir ca ma mai tine pe pamant Dumnezeu, nu am mai fost la biserica demult, mananc si ma culc fara rugaciune, fara sa ma inchin, fara sa multumesc pentru ce mi-a dat" .Apoi ridica capul si-mi zise,,duminica imi fac programare la Dumnezeu, duminica vin la biserica, abia astept, abia acu imi dau seama ca am albit dintii la dentist, dar gura mea e inchisa, abia acu imi dau seama ca trebuie sa ma programez si pentru suflet, sa-l curat si pe el".
Si in timp ce pleca zice ,,noroc ca la Dumnezeu nu e sala de asteptare, ca timpul asta .......e prea scurt".
Corect, zic si eu in sinea mea, EL e doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, e Doctorul desavarsit si nu are sala de asteptare. Tu te-ai hotarat? ai timp sa te duci duminica la biserica? Sa te rogi cu prietenii la un loc, cu copii, cu sfintii, sa-ti ceri iertare si sa-i multumesti Lui Dumnezeu pentru ce ti-a dat?
Daca nu ai timp, fa-ti macar o programare.AMIN.

vineri, 13 martie 2009

TU CUM IL SIMTI PE DUMNEZEU?

La un dineu, se gasea, printre musafiri, si un ateu , om , lipsit de credinta , care l-a intrebat la un moment dat pe crestinul de alaturi:
- De unde stii tu ca Dumnezeu te-a iertat pentru pacatele tale sau ca iti asculta rugaciunile, cand, de fapt, nu vezi nimic din toate acestea ?
- Dar tu, il intreba la randul sau crestinul, de unde stii daca este zahar in ceaiul pe care il bei acum ?
- Cum de unde ? Simt gustul zaharului.
- Deci stii ca este zahar in ceaiul tau, chiar daca nu-l vezi. E, tot asa simt si eu dragostea lui Dumnezeu in inima mea. Sufletul meu ingreunat de pacate se simte izbavit prin puterea Sfantului Duh. Sfanta Liturghie, Sfanta Spovedanie, rugaciunile imi inalta sufletul ce nu-si gaseste linistea decat la Dumnezeu.
Dragostea nu o vezi cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului.
"Cand am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu."

joi, 5 martie 2009

CE ESTE VIATA?

Viata este pentru noi o minune, un mister.Intr-o dimineata, când pasarile cântasera pâna au tacut de oboseala, linistea a fost intrerupta de un pitigoi, care a intrebat: Ce e viata? Pasarile s-u speriat intai, dar, mai tarziu, o ciocarlie a raspuns: “Viata este o cântare”. “Nu, ea este o lupta in intunerec” a spus o cârtita, care tocmai îsi scosese capul deasupra pamantului, “Eu cred ca viata este o dezvoltare” a zis un boboc de trandafir, deschizandu-si petalele spre marea desfatare a unui fluture care a sarutat bobocul de trandafir si a strigat: “Viata este numai bucurie.” -
“Numeste-o, mai de graba o vara scurta” a fost raspunsul unei muste, care tocmai bazaia pe acolo, “Eu gasesc ca viata nu este altceva decat munca si osteneala” a zis o furnica, ce se trudea sa târasca un pai de cateva ori mai mare ca ea, In clipa aceea, au cazut câteva picaturi de ploaie si au soptit deslusit: “Viata este un intreg sir de lacrimi”.
“Va inselati” a replicat vulturul, care zbura maiestos prin vazduh: “Viata este libertate si tarie. Se inserase, si o vrabie le-a propus tuturor sa mearga la culcare, pentru o bine meritata odihnå. Atunci a inceput sa adie vantul de seara, care soptea printre varfurile pomilor “Viata este numai un vis.” Peste tot se coborîse linistea, se mijeau zorii, cand intr-o odaita de studiu, un savant stingea veioza. Facand asta a scos din pieptul lui un suspin: “Viata este o scoala continua. Invatam, invatam mereu,”
Afara, se auzeau vorbind cativa tineri: se intorceau dupa o noapte de petrecere si unul dintre ei a scos un geamat tare: “Viata este o dorinta neimplinita!” Apoi, vantul de dimineata sopti si el: “Viata este un vesnic mister”.
Cunosc insa un om, mai mare decat multi din cei ale caror nume lumineaza in paginile Scripturilor Sfinte. In luptele acestei vieti, in activitate fara ragaz, calatorind din loc in loc si in final aruncat in temnita si matirizat pentru credinta lui. El a strigat in Epistola catre Filipeni 1:21 “Pentru mine a trai este Hristos!” Cu alte cuvinte: Viata este Hristos!
Dupa Theodor M. Popescu